La lumina noii Primăveri

Am uitat să încui poarta mică dinspre drum. Nu vreau să o las descuiată. Pot intra visele zbuciumate, umbrele inimilor mutilate, șoaptele apelor care caută maluri de carne. Cobor din cerdac. Pe șosea trec faetoane încărcate cu butuci de brad. Ascult sunetul făcut de potcoave și fornăitul cailor de povară, apoi încui poarta. Mă întorc în cerdac și mă așez pe băncuța de lemn. Beau ciocolată caldă și sparg nuci. La lumina noii Primăveri .

Stați departe de întuneric și de oamenii răi!
O seară fără tristețe să aveți!

Eduard Dorneanu
Mălini-17 Martie