O lingură de magiun pe un sicriu bine închis

Eduard Dorneanu Editoriale Eduard Dorneanu, EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, gothic, jurnalul apelor purpurii, Mălini, Mălini-1 Septembrie/2019, Mălini-Volumul I, POEZIE 7 63, Sacra Erotica, Sublimare 0 Comments

Înainte de ’89 eram cu toții tovarăși. Așa ne adresam tuturor , de la femei de serviciu la sergenți-majori sau chirurgi. Nu se supăra nimeni, dar suna tare hidos, cumplit de fals. Era o bucurie când cineva îți spunea pe nume, lăsând naibii, tovărășia roșie și licențele cu sonorități ruginite. Ne-am descurcat în labirint deși a spune ,,tovarăș’’ devenise o caznă, un fel de motto al zilei lipit de palma cu care dădeai noroc sau scriai.
După ’89, tovarășii s-au transformat în domni și doamne. Mai toată lumea spune că în acest fel îți arăți respectul față de cineva. Numele de botez a devenit parte secundară dintr-un sluj ciudat. Lumea vrea să rostești: doamna Florica, doamna Marghioala, doamna Sandibela, domnul Mentosan, domnul Ciuciulete, domnul Hambalistu’. Domnia s-a întins ca o boală general acceptată și mult așteptată pe tot întinsul patriei. De la tovarăș la domn sunt doar două trepte: una de egoism și alta de grandomanie. Totuși, numele de botez sunt tot mai multe. În gimnaziu, nu am avut niciun coleg care să aibă mai mult de un nume de botez. În Moldova acelor timpuri, era de neconceput ca un puști să se numească și Ion și Vasile. În ziua de azi, numele de botez sunt tot mai complicate și mai exotice. Nu știu de ce părinții se mai chinuie să le găsească nume de botez deosebite. După ce vor crește , vor deveni ,,domnul’’ sau ,,doamna’’, adică unul din enșpe mii de domni Popescu, Ionescu, Gogulescu sau una din catralioanele de doamne Năsulescu, Pudrulescu sau Botuleț. Depersonalizarea asta nu înseamnă respect, așa cum mulți afirmă ci încolonarea într-o tristă și nemeritată gloată, una elitistă( vezi Doamne!), unde a domni pe cineva e ca și cum ai da un like la o poză cu un motan legat de un comentariu senil de genul: ,,ce frumos, felicitări’’. Pierderea numelui de botez este cea mai mare bucurie făcută Diavolului. Imaginați-vă cum s-ar uita la dvs o doamnă necunoscută căruia i te adresezi : ,,Bună ziua, Ioana, Maria, etc’’. Ar considera salutul dvs, lipsă de respect? E posibil. Dar dacă vă adresați cu ,,doamnă’’, ar fi ok?Desigur. Chiar dacă în gând, imediat ce ați rostit cuvântul ,,doamnă’’ urmează cele mai cumplite înjurături? Da, e bine așa. Numele de botez trebuie ascunse, iar în locul lor trebuie aduse cuvinte pompoase care să justifice naiba știe ce. Bănuiesc că ați observat cum vorbesc străinii între ei , dacă se domnesc și când. Diferențele acestea sunt interesante și merită căutat adânc în trecut pentru a afla cum s-a ajuns aici. Pentru mine, această situație e simplă. A domni pe cineva e ca și cum ai pune o lingură de magiun pe un sicriu bine închis. Nimic mai mult. Nimic . . .