Mălini

Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului

Vremea se schimbă. Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului. Racateții au tăcut. E semn că se apropie norii de ploaie și Vântul de Miazănoapte. Ascut coasa. E timpul să cosesc haturile. Șterg fierul coasei cu un smoc de iarbă. Îngerul de pază suflă în puful unei păpădii:
-E atâta liniște, spun bucuros.
-Da, răspunde îngerul de pază. E liniște.
Încep să cosesc. Către cer se ridică puful păpădiilor și cântecul inimii mele. Pentru o clipă, jocul sacru al umbrelor se oprește și un nor-copil rostește încet:
-Uite, un om cu sufletul întreg. E semn că am ajuns în Bucovina.
Nu mă opresc. Tai iarba de pe haturi. Norii se rotesc deasupra casei și a ogorului, apoi pleacă înspre Plai Bătrân. Ca niște păsări mari. Albe. Fermecate . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-19 Mai/2021

ZÂNA CORCODUŞELOR

ioana se aşază pe o banca albastră

oftează

discuţia dintre noi este fracturată de nori cu dezvoltare verticală stereotipuri dinamice

şi umbra unui hamac pe jumătate topită de căldura sahariană

da ioana te aud spun eu

pot folosi corect respiraţia din diafragmă

telefonul meu este defect sau nu ştiu

poate că a trecut pe lângă tine un cortegiu care trebuie să ajungă

la romilly-sur-seine

ioana râde

nu te aud eduard am buzunarele pline de corcoduşe

dacă mă întreabă cineva ce am acolo ce crezi că voi spune

că e armata ta de teracotă ioana

asta vei spune

nu te aud eduard

eşti cumva în căutarea unui filon arhaic al tristeţii

sapi în penumbră ca un soldat mutilat înainte de bătălie

răspunde ce faci

o doamne ioana iar nu se aude nimic

las telefonul şi îmi cuprind faţa în palme

acum te văd printre degete ioana

eşti zâna corcoduşelor fată frumoasă

de asta cuvintele tale se pierd între dunăre şi mălini

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte

Toamna la Mălini

Vântul de miazăzi a adus toamna
Desculț
Ascund sub cicatricile urmelor
Florile roșii
Răsărite pe mormântul tatălui meu

Rugăciunea
Nu poate risipi frunzele aurii ale pomilor morții
Numele scrise pe cruci lăcrimează
Fără cântec jelit
Fără lumânare strânsă în palmă de copil orfan
În înveliș putred
Sărac

Cărarea dintre morminte
Curge viu
și urcă pe funia de lumină
până aproape de marele clopot
lângă albastrul stropit cu sânge de erou
și lapte de mamă părăsită

desfac brațele
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
râd cu ochii în lacrimi
sub apăsarea cărărilor frunzelor
cerului

hei frate om
strigă îngerul de pază
a venit toamna la mălini frate
hei frate înger
îi răspund
desfă și tu brațele
hai să stăm în felul acesta
până când aripile tale vor înflori
și vântul îți va duce petalele
în munții cei mari ai stânișoarei

ne așezăm spate în spate pe treptele bisericii
un înger
și un om necăjit
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
fără de sfârșit
fără de sfârșit

Eduard Dorneanu
Mălini

Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre


Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre. Firele de iarbă înlătură povara rece și se ridică deasupra urmelor lăsate de cei rătăciți în eres. E nevoie de aripi noi și de brazdă de plug. Pământul și cerul așteaptă. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-4 Martie/2021

Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte



Scot cenuşa din sobe. Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte. Îmi este milă de albul zăpezii, aşa că arunc cenuşa în livadă sub un gard troienit. Desfac cu toporul câteva cioate de cireș. Coaja lemnelor opreşte de câteva ori lama toporului. Am nevoie şi de câteva lemne ,,,verzi” care în combinaţie cu cele uscate să menţină focul viu cât mai mult timp. Suflu în palme şi adun lemnele despicate din zăpadă. Urmele îngheaţă asemeni frazelor rostite sub ameninţarea uitării. Trec printre îngeri şi pomi. Vesel şi trist. Binecuvântat. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-1 Februarie