ZÂNA CORCODUŞELOR
ioana se aşază pe o banca albastră
oftează
discuţia dintre noi este fracturată de nori cu dezvoltare verticală stereotipuri dinamice
şi umbra unui hamac pe jumătate topită de căldura sahariană
da ioana te aud spun eu
pot folosi corect respiraţia din diafragmă
telefonul meu este defect sau nu ştiu
poate că a trecut pe lângă tine un cortegiu care trebuie să ajungă
la romilly-sur-seine
ioana râde
nu te aud eduard am buzunarele pline de corcoduşe
dacă mă întreabă cineva ce am acolo ce crezi că voi spune
că e armata ta de teracotă ioana
asta vei spune
nu te aud eduard
eşti cumva în căutarea unui filon arhaic al tristeţii
sapi în penumbră ca un soldat mutilat înainte de bătălie
răspunde ce faci
o doamne ioana iar nu se aude nimic
las telefonul şi îmi cuprind faţa în palme
acum te văd printre degete ioana
eşti zâna corcoduşelor fată frumoasă
de asta cuvintele tale se pierd între dunăre şi mălini
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte
