Poezie

ZÂNA CORCODUŞELOR

ioana se aşază pe o banca albastră

oftează

discuţia dintre noi este fracturată de nori cu dezvoltare verticală stereotipuri dinamice

şi umbra unui hamac pe jumătate topită de căldura sahariană

da ioana te aud spun eu

pot folosi corect respiraţia din diafragmă

telefonul meu este defect sau nu ştiu

poate că a trecut pe lângă tine un cortegiu care trebuie să ajungă

la romilly-sur-seine

ioana râde

nu te aud eduard am buzunarele pline de corcoduşe

dacă mă întreabă cineva ce am acolo ce crezi că voi spune

că e armata ta de teracotă ioana

asta vei spune

nu te aud eduard

eşti cumva în căutarea unui filon arhaic al tristeţii

sapi în penumbră ca un soldat mutilat înainte de bătălie

răspunde ce faci

o doamne ioana iar nu se aude nimic

las telefonul şi îmi cuprind faţa în palme

acum te văd printre degete ioana

eşti zâna corcoduşelor fată frumoasă

de asta cuvintele tale se pierd între dunăre şi mălini

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte

Toamna la Mălini

Vântul de miazăzi a adus toamna
Desculț
Ascund sub cicatricile urmelor
Florile roșii
Răsărite pe mormântul tatălui meu

Rugăciunea
Nu poate risipi frunzele aurii ale pomilor morții
Numele scrise pe cruci lăcrimează
Fără cântec jelit
Fără lumânare strânsă în palmă de copil orfan
În înveliș putred
Sărac

Cărarea dintre morminte
Curge viu
și urcă pe funia de lumină
până aproape de marele clopot
lângă albastrul stropit cu sânge de erou
și lapte de mamă părăsită

desfac brațele
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
râd cu ochii în lacrimi
sub apăsarea cărărilor frunzelor
cerului

hei frate om
strigă îngerul de pază
a venit toamna la mălini frate
hei frate înger
îi răspund
desfă și tu brațele
hai să stăm în felul acesta
până când aripile tale vor înflori
și vântul îți va duce petalele
în munții cei mari ai stânișoarei

ne așezăm spate în spate pe treptele bisericii
un înger
și un om necăjit
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
fără de sfârșit
fără de sfârșit

Eduard Dorneanu
Mălini

MONTGISARD

regele lepros a ridicat din nisip flamura cruciată
optzeci de fraţi au strigat numele Domnului.
sub scuturile celor plecaţi în căutarea binecuvântării
moartea dezbrăca de copilărie fecioarele maure..

aproape de Ramla l-am văzut pe Saint George
sabia lui despica toate cuvintele mincinoase.
oamenii morţi se îngropau singuri într-o nouă uitare
iar îngerul care vesteşte Apocalipsa a plecat către sud
spre a duce în infern capul lui Ahmed.

mi-am continuat marşul printre cadavrele luptătorilor solitari
cu coada ochiului închideam rănile muribunzilor.
credinţa se rezuma la respiraţie şi pas,
rugăciunea era ariergarda unei lumi în derivă.

nu am murit nici atunci. . .
drumurile s-au închis în cercul de sânge al ecoului.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

MERE DE PE JOS

Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
E obosită îi simt tremurul
Auzi eduard spune ea
Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină
Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn
Candelabre concreționare și ape de lumină
Toate astea costau șaișpe’ eurocenți
Eu eram gata să explorez plaja trei papuci
Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian
Smocuri de iarba știucii
Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ
știi
mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan
fără blocaje prejudecative
cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi

ioana este tunsă chilug
îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară
încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental
apoi șoptesc
ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess
și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini
nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental
hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito
mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor

ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare
desigur fată frumoasă
vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan
și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși
nevrednic este darul meu
nu vă opriți prieteni
nu vă opriți

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

CAPCANE TERMICE


Pisicile pufoasa și tori aleargă în jurul unei nectarine
poate fi o joacă sau un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens

ce imagine toxică spune ioana
alergarea în jurul unui sâmbure învelit în carne vegetală
este asemeni asaltului asupra unei inimi inexpugnabile
acoperită cu vin albastru și frunze de coca
dar tori aleargă uite aleargă mereu
nu îi pasă de razele gri-fierbinţi ce trec pe sub barierele umbrelor
şi întind capcane termice

și pufoasa aleargă spun eu
cât de norocoase pot fi fructele neatinse de dinți și de limbă
fructele acelea pe care oamenii le privesc îmbrățișați
sângerând alb unul în celălalt
ca într-un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens
nu-i așa ioana
spune tu.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus-Arte

Autor: Eduard Dorneanu
Editura : Tracus Arte
Anul : 2015
Număr pagini : 110
Redactor de carte : Teodor Dună
Imagine copertă : Mircia Dumitrescu