Cronica

Eurovision 2013

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Concursul Eurovision 2013 a avut din start ciudateniile lui. Nu au depasit semifinalele doua melodii destul de valoroase: „Shine“ în interpretarea Nataliei Kelly, reprezentanta Austriei, si „Rak bisvilo“, interpretata de Moran Mazor, reprezentanta Israelului. Cele douazeci si sase de melodii care au participat în finala au fost net superioare celor din editia precedenta. Aparitiile penibile nu au disparut, dar au fost mult mai putine si mai usor de acceptat. Iata un scurt istoric al finalei Eurovision 2013, desfasurata la data de 18 mai, în Malmö-Suedia:
– Amandine Bourgeois, cu melodia „L’enfer et moi“, a reprezentat Franta. Am remarcat musculatura picioarelor cântaretei, ochii mari, expresivitatea exagerata. Melodia a fost una terna, fara ecou, un fel de zbatere inutila si ridicola. Franta ne-a obisnuit cu prezente penibile la multe din editiile Eurovisionului. Lipsa de interes pentru acest concurs este una evidenta. „L’enfer et moi“ a primit 14 puncte si a ocupat locul 23.
– Andrius Pojavis, cu melodia „Something“, a reprezentat Lituania. Nu am reusit sa aflu daca acest cântaret are sau nu voce. Andrius a cântat ca si cum ar fi vorbit. Melodia a plictisit audienta. În final, aceasta melodie a primit 17 puncte si a ocupat locul 22.
– Aliona Moon, cu melodia „O mie“, a reprezentat Republica Moldova. Aliona este o cântareata remarcabila, iar prestatia ei din finala Eurovision a fost una de înalta tinuta. În ciuda faptului ca varianta în limba engleza a melodiei a fost foarte bine primita de public, Aliona a cântat în limba româna. Showul Alionei a impresionat, punerea în scena a fost perfecta, iar calitatile vocale ale interpretei au fost evidente. Republica Moldova a primit 71 de puncte si a ocupat, în final, locul 11. Melodia Alionei a fost una de top 5, dar votul geografic si doar el a hotarât altceva.
– Krista Siegfrids, cu melodia „Marry Me“, a reprezentat Finlanda. Nu îmi amintesc ca Finlanda sa fi participat vreodata cu o melodie atât de penibila. Krista este o cântareata de top, dar melodia din finala a fost de proasta calitate. Am remarcat dansatorii si momentul în care Krista si una dintre dansatoare s-au sarutat erotic, dupa modelul Madonna. O astfel de regie este demna de un film pentru adulti. Finlanda a primit 13 puncte si s-a clasat pe locul 24.
– ESDM, cu melodia „Contigo hasta el final“, a reprezentat Spania. Solista a falsat, iar trupa nu s-a simtit în largul ei pe scena din Malmö. În fiecare an astept ca Spania sa trimita si altceva decât amatori, trupe plictisite sau doamne vesele dar fara impact la public. Spania a obtinut 8 puncte si s-a clasat pe un „binemeritat“ loc 25.
– Roberto Bellarosa, cu melodia „Love Kills“, a reprezentat Belgia. O voce care impresioneaza, bine lucrata, calibrata. Un show foarte interesant care ramâne în memoria spectatorilor. Belgia a primit 71 de puncte si a ocupat locul 12.
– Birgit Õigemeel, cu melodia „Et uus saaks alguse“, a reprezentat Estonia. Birgit a fost una dintre cele mai bune voci ale concursului. Melodia estoniana merita o clasare mult mai buna, dar votul popular a dus „Et uus saaks alguse“ pe locul 20, în urma celor 19 puncte acumulate.
– Alyona Lanskaya, cu melodia „Solayoh“, a reprezentat Belarus. Interpreta a încercat sa atraga atentia printr-un show ce s-a dorit interesant. Pe scena, Aliona a aparut într-o costumatie care mi-a adus aminte de îmbracamintea personajului Wilma din „Familia Flinstone“. Coregrafia a fost modesta, dansatorii învârtindu-se în jurul Alionei, care se misca dezordonat, încurcându-i. Belarus a obtinut 48 de puncte si s-a clasat pe locul 16.
– Gianluca Bezzina, cu melodia „Tomorrow“, a reprezentat Malta. Am remarcat zâmbetele largi ale interpretului si începutul melodiei. „Tomorrow“ este o melodie banala al carei loc este în colectia personala a cântaretului, nicidecum la un concurs de acest nivel. Malta a obtinut 120 de puncte si s-a clasat pe locul 8.
– Dina Garipova, cu melodia „What If“, a reprezentat Rusia. O voce foarte buna, o melodie interesanta, dar cu un mesaj care nu prinde la publicul anului 2013. Dina are calitati muzicale incontestabile. Rusia a primit 174 de puncte si s-a clasat pe locul 5.
– Cascada, cu melodia „Glorious“, a reprezentat Germania. „Glorious“ este o melodie foarte greu de interpretat. Cred ca Germaniei i s-a facut o mare nedreptate în aceasta finala. Cele 18 puncte primite au dus celebra trupa Cascada, si implicit Germania, pe un caraghios loc 21.
– Dorians, cu melodia „Lonely Planet“, a reprezentat Armenia. Desi trupa armeana este foarte populara, melodia propusa în concurs a fost fada, fara forta. „Lonely Planet“ a plictisit prin lipsa de mesaj si de inedit. Armenia a acumulat 41 puncte si a terminat concursul pe locul 18.
– Anouk, cu melodia „Birds“, a reprezentat Olanda. Într-un top al melodiilor plictisitoare care au participat la Eurovision, „Birds“ s-ar putea clasa pe un loc fruntas. Pare de neînteles cum astfel de melodii pot câstiga preselectii nationale. Olanda a primit 114 puncte si a ocupat locul 9.
– Cezar, cu melodia „It’s My Life“, a reprezentat România. Dupa o campanie în care, în loc sa se promoveze, a stârnit antipatii, domnul Ouatu a propus Europei o noua versiune a personajului Rumburak. Îmbracat într-o rochie neagra si înconjurat de balerini care pareau ca danseaza haotic, Cezar a interpretat modest o melodie banala. Impresia lasata de domnul Cezar Ouatu a fost asemanatoare cu cea a unei vedete de fotbal care nu poate executa corect loviturile libere din afara careului si se scuza dând vina pe arbitri, pe zidul care nu a respectat distanta de noua metri sau pe spectatorii adormiti din tribune. Cred ca laudele si extravaganta l-au costat cel putin 40 de puncte. Tarile din care altadata aduceam puncte i-au întors spatele. „It’s My Life“ a fost doar o melodie interpretata modest de un cântaret laudat salbatic de persoane care nu i-au ascultat pe Vitas sau Lima. Daca Cezar este sau nu un contratenor de valoare nici nu mai conteaza acum. Îmi amintesc „lacrimile de bucurie“ ale domnului Cezar Ouatu când a aflat ca s-a calificat în finala. Nimeni nu îi poate nega talentul teatral. România a obtinut 65 de puncte si a terminat pe locul 13.
– Bonnie Tyler, cu melodia „Believe in Me“, a reprezentat Marea Britanie. Nu stiu daca trebuie sa admir curajul lui Bonnie care a participat la Eurovision cu o melodie atât de modesta sau sa constat faptul ca interpretarea celebrei cântarete a fost dezamagitoare. Între „It’s A Heartache“ si „Believe in Me“ este o diferenta uriasa. Dezamagirea fanilor nu poate fi trecuta cu vederea. Marea Britanie a obtinut 23 de puncte si s-a clasat pe un rusinos loc 19.
– Robin Stjernberg, cu melodia „You“, a reprezentat Suedia. Locul 14 obtinut în urma acumularii a 62 de puncte este unul cât se poate de corect.
– ByeAlex, cu melodia „Kedvesem“, a reprezentat Ungaria. O melodie mai mult vorbita decât cântata, un show anost, lipsit de imaginatie. Una dintre cele mai slabe prezente ale Ungariei din ultima vreme. Ungaria a obtinut 84 de puncte si a terminat pe un nesperat loc 10.
– Emmelie de Forest, cu melodia „Only Teardrops“, a reprezentat Danemarca. Daca anul trecut melodia care a câstigat Eurovisionul a avut un ecou, fie macar prin refrenul melodiei, câstigatoarea Eurovisionului de anul acesta nu se poate lauda cu asa ceva. „Only Teardrops“ este o melodie de calitate, cu sound placut. Show-ul a fost agreabil, dar nu are nimic deosebit care sa o recomande drept câstigatoarea unui concurs de un asemenea nivel. Danemarca a obtinut 281 de puncte si este câstigatoare a concursului Eurovision 2013.
– Eytór Ingi, cu melodia „Ég á líf“, a reprezentat Islanda. Islanda a propus Eurovisionului poate cea mai buna voce din concurs. Din pacate „Ég á líf“ nu a fost perceputa ca o melodie deosebita. Islanda a obtinut doar 47 de puncte si s-a clasat doar pe locul 17.
– Ferid Memmedov, cu melodia „Hold me“, a reprentat Azerbaidjanul. Showul propus de Farid a fost unul fabulos, inedit. Azerbaidjanul merita sa câstige aceasta editie a Eurovisionului. Interpretarea lui Farid a fost impecabila, iar coregrafia, exceptionala. Din pacate, Azerbaidjanul a primit doar 234 de puncte si a ocupat locul secund.
– Koza Mostra si Agathon Iakovidis, cu melodia „Alcohol Is Free“, au reprezentat Grecia. Desi nu au avut nimic deosebit ca si interpretare au primit 152 de puncte, clasându-se în final pe un onorabil loc 6.
– Zlata Ognevici, cu melodia „Gravity“, a reprezentat Ucraina. O voce interesanta, completata de o tinuta plina de farmec, au adus 214 puncte si un onorabil loc trei Ucrainei. Locul este unul cât se poate de meritat, iar Zlata a demonstrat ca este o profesionista.
– Marco Mengoni, cu melodia „L’essenziale“, a reprezentat Italia. Marco este un artist complet, iar melodia sa se încadreaza perfect în cerintele unui festival Eurovision. Daca Eurovisionul ar fi fost jurizat doar de critici de specialitate, melodia lui Marco Mengoni ar fi avut sanse mari sa câstige. Italia a obtinut 126 de puncte si s-a clasat pe locul 7.
– Margaret Berger, cu melodia „I Feed You My Love“, a reprezentat Norvegia. Melodia a strâns 191 de puncte si s-a clasat pe locul 4.
– Nodi si Sophie, cu melodia „Waterfall“, au reprezentat Georgia. Cu doar 50 de puncte, Georgia s-a clasat pe locul 15, desi melodia ar fi meritat un loc superior în clasament.
– Ryan Dolan, cu melodia „Only Love Survives“, a reprezentat Irlanda. În ultima vreme, Irlanda obtine din ce în ce mai putine puncte la concursurile Eurovsion. De data aceasta Ryan a adus doar 5 puncte, iar Irlanda s-a clasat pe ultimul loc.
Acesta este un scurt istoric al concursului Eurovision 2013. Nu sunt suparat pentru faptul ca România nu s-a clasat în primele 10 locuri ale clasamentului general. Daca acest lucru s-ar fi întâmplat, ar fi fost incorect. Sper ca pe viitor jurizarea nationala sa fie facuta în asa fel încât melodia câstigatoare sa fie de valoare. De asemenea, consider ca promovarea melodiei ce reprezinta România trebuie facuta de profesionisti. Altfel, în loc de muzica vom avea discutii despre rochii negre, contratenori si lacrimi mincinoase. Urmeaza Eurovsion 2014 – Danemarca.

Eurovision 2013

Avem nevoie de un „miricăl”. Finala Eurovision 2014

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Ediţia din acest an a concursului Eurovision a avut loc în Danemarca. Organizarea a fost de nota zece plus, iar participanţii (cu excepţia celor ai Franţei şi ai Islandei) nu s-au făcut de ruşine. Din păcate, nu s-au calificat în finală reprezentaţii Albaniei, Israelului şi ai Irlandei, deşi au avut melodii cel puţin interesante. Iată o scurtă descriere a concursului.
Ucraina a fost reprezentată de Maryia Yaremchuc şi melodia Tick-Tock. Am putut asista la un show foarte interesant. Maryia are o voce caldă, dar melodia a fost banală, bazată pe repetarea obsesivă a refrenului. Tinereţea şi frumuseţea Maryiei au adus Ucrainei 113 puncte şi un onorabil loc 6.
Belarus l-a avut ca reprezentant pe Teo care a interpretat melodia Cheesecake. Împreună cu cei patru dansatori, Teo a demonstrat că are calităţi certe care îl recomandă pentru distribuirea sa ca dansator într-un spectacol antrenant. Melodia nu m-a convins. Pot spune despre ea că a fost asemenea numelui ei: cheesecake şi în nici un caz a great song. Belarus a primit 43 de puncte şi s-a clasat pe un nesperat loc 16.
Pentru Azerbaidjan a concurat Dilara Kazimova cu melodia Star a Fire. Dilara a încântat asistenţa cu vocea sa frumoasă, bine calibrată, sensibilă. Din păcate, melodia a fost cântată în engleza lui Friday (amicul lui Robinson Crusoe). Oricât am încercat, nu am putut înţelege toate versurile, deşi melodia a avut o construcţie relativ simplă. Azerbaidjan a primit 33 de puncte şi s-a clasat pe locul al 22-lea. Dacă Eurovisionul ar fi fost o competiţie sportivă, aş fi putut afirma cu mâna pe inimă că Azerbaidjan a reuşit să marcheze în propria poartă – şi nu de puţine ori.
Islanda a fost reprezentată de formaţia Pollaponk care a interpretat melodia No Prejudice. Greu de înţeles prin ce miracol această trupă a ajuns în finala Eurovision. Pollaponk şi melodia lor te duc imediat cu gândul la concursurile de amatori unde tot felul de personaje chinuie instrumentele şi audienţa. Etichetez fără rezerve această melodie la categoria „penibil”. Islanda a primit 58 de puncte şi a ocupat locul al 15-lea.
Norvegia l-a propus pe Carl Espen cu melodia Silent Storm. Carl a fost caracterizat în montajul televiziunii daneze ca un introvertit sensibil. Am ascultat cu atenţie melodia Silent Storm de mai multe ori. Stilul baladesc îmbinat cu o voce plăcută a încântat asistenţa. Carl Espen este un interpret de mare valoare. Norvegia a primit 88 de puncte şi a ocupat doar locul 8.
România a fost reprezentată de Paula Seling şi Ovi – titlul melodiei: Miracle. Nimeni nu poate pune la îndoială profesionalismul celor doi cântăreţi români. Atât Ovi, cât şi Paula au voci bune şi sunt talentaţi. Din păcate, pe scena daneză ei au fost protagoniştii unui show absolut penibil. Holograma, ochiul-pianină şi mişcările din mână ale Paulei fac parte dintr-un spectacol-kitsch. Melodia Miracle nu transmite absolut nimic. Repetarea la nesfârşit a expresiei iţ ă miricăl nu impresionează în nici un fel. Cred că melodia aleasă la preselecţia naţională este modestă. După un contratenor strident, România a propus o melodie în care cuvântul miricăl este repetat până la plictiseală. România a primit 72 de puncte şi a ocupat un onorabil (în acest context) loc 12.
Armenia a fost reprezentată de Aram MP3 cu melodia Not Alone. Am remarcat vocea foarte bună şi linia melodică deosebit de interesantă. Armenia a primit 174 de puncte şi a obţinut locul al 4-lea.
Pentru Muntenegru a participat Sergej Cetkovic. El a interpretat melodia Moj svijet. Îl felicit pe Sergej pentru curajul de a interpreta în limba natală această superbă melodie. Moj svitej este o melodie completă, iar intepretul este un profesionist sută la sută. Votul geopolitic a clasat Muntenegru doar pe locul al 19-lea, după ce a obţinut 37 de puncte.
Polonia a fost reprezentată de Donatan şi Cleo cu melodia We Are Slavic. Melodia a avut ritm, dansatoarele erau foarte frumoase, iar show-ul – încântător. Polonia a obţinut 62 de puncte şi a încheiat concursul pe locul al 14-lea.
Grecia a participat cu Freaky Fortune şi Riskykidd care au interpretat melodia Rise Up, destul de modestă, iar „expresivitatea“ celor doi interpreţi părea să facă parte din scălâmbăielile unor liceeni care sărbătoresc ziua pubertăţii. Grecia a primit 35 de puncte şi a ocupat locul 20.
Austria a fost reprezentată de Conchita Wurst care a interpretat melodia Rise Like a Phoenix. Nu pot spune că Rise Like a Phoenix este o melodie excepţională, dar ea atrage atenţia publicului prin sensibilitate şi mesaj, iar apariţia Conchitei, cu rochie şi barbă, şochează. Austria a obţinut 290 de puncte şi a câştigat Eurovisionul. Cu siguranţă victoria Conchitei este contestată de o parte a iubitorilor muzicii, dar rezultatul votului nu poate fi pus la îndoială.
Elaisa cu melodia Is It Right a reprezentat Germania. Am remarcat dinamismul melodiei, vocea interpretei şi banalitatea versurilor. Cu o melodie mai valoroasă, Elaisa ar fi putut câştiga Eurovisionul. Germania a primit 39 de puncte şi a obţinut locul al 18-lea.
Suedia a fost reprezentată de Sanna Nielsen şi de melodia Undo. Sanna deţine o voce foarte bună, iar melodia a fost pe măsură. Totuşi nu pot să nu remarc că în prima sa parte Undo a fost mult mai lentă decât în final. Suedia a primit 218 puncte şi a obţinut locul al 3-lea.
Franţa a participat cu trupa (e un fel de a spune) Twin Twin şi cu melodia Moustache. Dacă nu aş şti că există preselecţie naţională în Franţa, aş putea bănui că teribilii componenţi ai trupei Twin Twin au fost aleşi prin tragere la sorţi. Melodia este de un ridicol rar atins la acest nivel competiţional, iar componenţii trupei par nişte amatori teleportaţi din anii ’70. Unul dintre componenţi este o copie jalnică a lui Angus Young, un fel de surogat caraghios şi inutil. Franţa a primit 2 puncte (mă mir că nu a terminat cu zero puncte) şi s-a clasat pe locul al 26-lea (ultimul).
Melodia Shine a celor de la Tolmachevy Sisters a reprezentat Rusia. Sunt sigur că gemenele din Rusia au pierdut multe voturi şi din cauza evenimentelor nefericite din Estul Europei. Întotdeauna a existat un vot emoţional. Până la urmă Rusia a strâns 89 de puncte şi a obţinut locul al 7-lea.
Italia a fost reprezentată de Ema cu melodia La mia città. Diferenţa dintre Ema care câştiga preselecţia naţională şi Ema din finala Eurovision a fost uriaşă. Cântăreaţa italiancă a fost sclipitoare, într-o formă de zile mari. Sigur, stilul ei place doar unei anumite categorii de iubitori ai muzicii. Asta nu înseamnă că nu merită apreciată, dimpotrivă. Italia a primit 33 de puncte şi s-a clasat pe locul al 21-lea.
Melodia Round and Round interpretată de Tinkara Kovac a reprezentat Slovenia. A fost fără îndoială una dintre cele mai melodioase piese ale concursului. Tinkara are o voce minunată, dar, din păcate, a interpretat această melodie într-o engleză care lasă de dorit. Slovenia a primit 9 puncte şi s-a clasat pe locul al 25-lea (penultimul).
Finlanda a fost reprezentată de formaţia Softengine şi de melodia Something Better. Ca de obicei, finlandezii au impresionat. Cele 72 de puncte obţinute i-au clasat pe locul al 11-lea.
Pentru Spania a concurat Ruth Lorenzo cu melodia Dancing in the Rain. Pare greu de crezut, dar Ruth s-a clasat abia pe locul al 10-lea, deoarece a primit doar 74 de puncte. Spania putea da lovitura la această ediţie a Eurovisionului. Ruth are o voce curată, plăcută, bine calibrată.

Melodia ei merita o clasare în top 5.
Elveţia a fost reprezentată de Sebalter cu melodia Hunter of Stars. Deşi nu au impresionat, elveţienii au avut o evoluţie onorabilă. Elveţia a primit 64 de puncte şi s-a clasat pe locul al 13-lea.
Pentru Ungaria au participat András Kallay-Saunders şi melodia Running. András a avut o evoluţie de excepţie. Running s-a dovedit a fi o melodie atractivă, dinamică, interpretată într-o engleză perfectă. Ungaria a obţinut 143 de puncte şi s-a clasat pe locul al 5-lea.
Malta a fost reprezentată de Firelight şi de melodia Coming Home. Trupa a avut o evoluţie foarte interesantă. Melodia are versuri bune şi mesaj. Malta a obţinut 32 de puncte şi s-a clasat pe locul al 23-lea.
Basim şi melodia Cliche Love Song au reprezentat Danemarca. Show-ul a fost foarte interesant şi apreciat de public. Danemarca a obţinut 74 de puncte şi s-a clasat pe locul al 9-lea.
The Common Linnets cu melodia Calm After the Storm a reprezentat Olanda. Cei doi interpreţi au calităţi vocale incontestabile, iar partea instrumentală demonstrează că trupa e alcătuită din profesionişti. Cu un sound plăcut şi original, olandezii au reuşit să ocupe locul al doilea, după ce au obţinut 238 de puncte.
Valentina Monetta cu melodia Maybe a reprezentat San Marino. Cele 14 puncte obţinute au dus San Marino pe locul al 24-lea (antepenultimul).
Marea Britanie a fost reprezentată de Molly cu melodia Children of the Universe. Molly a interpretat o melodie plictisitoare, lăsând impresia că este foarte emoţionată. Cele 40 de puncte primite au dus Marea Britanie pe locul al 17-lea.
Concluziile sunt următoarele: a fost una dintre cele mai interesante ediţii Eurovision din ultima vreme. Au existat melodii de calitate, iar unele dintre ele s-ar putea să ajungă pe primele locuri în diferite topuri de specialitate. România nu s-a clasat în top 10. Am aflat încă o dată că avem nevoie de un miricăl pentru ca Paula să cânte ca Loreen. Sper ca la anul să participăm cu o melodie care să aibă şanse de a se clasa în top 5. Sau în top 3. De ce nu?

Avem nevoie de un „miricăl”. Finala Eurovision 2014

Finala Eurovision România 2015

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

 

Duminică, 8 martie, a avut loc la Craiova etapa finală a Eurovision România. Organizarea a fost exemplară, la fel şi calitatea transmisiei TV. Iată o scurtă descriere a concursului:
– Voltaj a intrat în concurs cu melodia De la capăt. Probabil că locul întâi obţinut în urma celor 24 de puncte (12 puncte de la public şi 12 din partea juriului) este considerat de mai toată lumea ca fiind meritat. Melodia are mesaj, iar trupa foarte mulţi fani. Am ascultat şi varianta în limba engleză a melodiei câştigătoare şi impresia mea a rămas neschimbată: este simplă, curată, cu un mesaj care poate emoţiona. Totuşi, trupa nu are un vocal de excepţie. Poate de aceea unora li se pare că De la capăt este plată, fără nimic spectaculos. Îi felicit pe cei de la Voltaj şi le doresc mult succes în finala de la Viena. Nu cred că melodia lor merita un loc în top 3 în finala de duminică, dar nu pot nega că se pot obţine multe puncte la Viena deoarece mesajul propus de Voltaj se potriveşte cetăţenilor mai multor ţări, nu doar românilor. Desigur, există şi riscul ca unii europeni să o considere prea patetică şi plictisitoare. Oricum, cei de la Voltaj au ştiut să ascundă în spatele mesajului emoţionant faptul că nu au un solist vocal pe măsura Eurovisionului şi nici un show deosebit.
– Băieţii au propus juriului şi publicului melodia Dragoste în lanţuri. Am tot respectul pentru aceşti tineri care au visat că vor reprezenta România, dar prezenţa lor în finală poate fi doar un subiect de glume şi de răutăţi. Din păcate, numai unul dintre cei trei tineri (mă refer la băiatul cu barbă) a fost la înălţimea concursului, iar coregrafia s-a apropiat de penibil. Băieţii nu au primit puncte. Îmi pare rău pentru ei, dar această umilinţă nu putea fi evitată.
– Tudor Turcu a interpretat melodia Save us şi a lăsat o impresie foarte bună. Tudor este un profesionist, are o voce specială şi este o prezenţă plăcută. Melodia sa a avut un mesaj interesant şi se părea că anul acesta există speranţe de calificare. Punctajul final l-a situat pe Tudor Turcu departe de prima poziţie: 8 puncte din partea publicului şi 5 din partea juriului. I-aş sugera lui Tudor ca la anul să se înscrie la preselecţia Eurovision pentru a reprezenta o altă ţară, una unde muzica sa specială poate fi apreciată.
– Aurelian Temişan feat Alexa şi melodia Chica latina au fost o combinaţie ciudată de tinereţe şi aroganţă. Muzica a lipsit, iar gesturile chinuite şi expresivitatea de paradă nu au putut salva o prestaţie care se voia insolită. Mă întreb de ce a acceptat Alexa să cânte alături de Aurelian Temişan, dar nu cred că voi găsi prea curând un răspuns. Cei doi au obţinut 5 puncte, 3 din parte publicului şi 2 din parte juriului.
– Rodica Aculova cu melodia My Light nu a reuşit să-i surprindă cu nimic pe spectatori şi pe telespectatori. O astfel de melodie nu avea ce să caute în finală. Nu a primit puncte şi cred că oriunde ar fi concurat, rezultatul Rodicăi Aculova ar fi fost acelaşi.
– Blue Noise cu melodia Love Won’t Run away au fost o surpriză foarte plăcută. Cele 14 puncte (7 din partea publicului şi 7 din partea juriului) au fost primite pe merit. Poate că Love Won’t Run away ar fi meritat chiar o clasare mai bună, dar duminică asta a fost tot ce a putut obţine.
– Ovidiu Anton a interpretat fantastic melodia Still Alive. Înclin să cred că Still Alive ar fi adunat multe puncte dacă s-ar fi calificat pentru finala de la Viena. Ovidiu Anton a primit 15 puncte (5 puncte din partea publicului şi 10 din partea juriului). Recomand şi lui Ovidiu Anton ca pe viitor să se înscrie la preselecţia Eurovision a altei ţări. În România este imposibil ca o trupă sau un cântăreţ care nu este foarte popular să câştige finala. Votul publicului este foarte important, iar melodii precum Still Alive sunt clar dezavantajate câtă vreme interpretul nu se bucură de popularitate.
– Lara Lee a primit pentru melodia Superman doar 7 puncte: 1 din partea publicului şi 6 din partea juriului. Am admirat o voce superbă şi o coregrafie foarte interesantă. Lara Lee merita o clasare mult mai bună, dar juriul şi mai ales votul popular i-au oprit ascensiunea.
– Luminiţa Anghel cu A Million Stars a prezentat un show de excepţie: voce la superlativ, coregrafie, joc de lumini. Sincer să fiu, oricât de binevoitor aş fi, nu pot compara pe Luminiţa Anghel cu solistul trupei Voltaj. Luminiţa Anghel a fost duminică seara o învingătoare, chiar dacă a ocupat în final doar locul 2 obţinând numai 18 puncte (10 puncte din partea publicului şi doar 8 puncte din partea juriului).
– Cristina Vasiu şi melodia Nowhere nu au impresionat, în ciuda unui show deosebit. Cele 5 puncte (2 din parte publicului şi 3 din partea juriului) sunt mai mult decât suficiente.
– CEJ cu melodia We Were in Love au reprezentat o pată de culoare, dar la Craiova puteau concura şi Tarja Turunen, Metallica sau U2, şansele de câştig ar fi fost minime. Impresia generală a fost că locul întâi era rezervat, CEJ a obţinut 10 puncte (6 puncte din partea publicului şi 4 din partea juriului).
– Super Trooper şi melodia Secret Place au obţinut 5 puncte (4 din partea publicului şi 1 din partea juriului). Despre ei nu pot să spun decât atât: câţiva oameni frumoşi care au încercat să transmită ceva deosebit. Cred că nu au reuşit.
În concluzie, această ediţie Eurovision România a fost una de excepţie. Cel puţin trei melodii prezente în concurs ar fi putut lupta cu şanse reale de a ajunge în top la Viena. E adevărat că niciuna dintre ele nu s-a calificat, dar voi ţine şi eu pumnii pentru Voltaj. Poate că mesajul melodiei De la capăt va aduce puncte şi o clasare onorabilă. Nu pot încheia acest articol fără a mulţumi votului popular din Republica Moldova care ne va aduce 12 puncte în finala de la Viena.
Hai România!

Finala Eurovision România 2015

 

Grup statuar cu valize şi chitarişti bosumflaţi

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Sâmbătă 23 mai a avut loc la Viena finala concursului Eurovision 2015. Organizarea a fost ireproşabilă, iar transmisia TV şi sonorizarea, fără de cusur. Iată un scurt rezumat al concursului:
Slovenia a deschis concursul cu melodia Here for You interpretată de Maraaya. Greu de înţeles cum o astfel de melodie a putut câştiga selecţia naţională. Vocea penibil-agresivă a solistei nu a convins, iar show-ul scenic propus a fost la fel de modest ca melodia. Slovenia a obţinut 39 de puncte şi a ocupat locul 14.
Franţa a participat cu melodia N’oubliez pas interpretată de Lisa Angell. Dacă în ultimele ediţii ale Eurovisionului Franţa s-a făcut de râs, sâmbătă seara, Lisa Angell a fost la înălţime. Solista din Franţa are o voce încântătoare, iar melodia a avut mesaj, sensibilitate, ecou. Din păcate, Franţa a obţinut doar 4 puncte şi s-a clasat pe locul 25.
Israel a avut ca reprezentant pe Nadav Guedj, care a interpretat melodia Golden Boy. Am remarcat stilul dinamic, tineresc. Israel a primit 97 de puncte şi a ocupat locul 9.
Estonia a fost reprezentată de Elina Born şi Stig Rästa, care au interpretat melodia Good Bye to Yesterday. Bănuiesc că aceşti interpreţi nu au câştigat preselecţia naţională prin tragere la sorţi, totuşi „dialogul lor muzical“ a fost patetic şi neinteresant. Apreciez entuziasmul şi expresivitatea lor. Estonia a obţinut 106 puncte şi s-a clasat pe un nesperat loc 7.
Marea Britanie a propus prin trupa Electric Velvet un show antrenant. Melodia Still in Love with You părea că va prinde la publicul tânăr, dar rezultatul a fost mai mult decât modest: 5 puncte şi locul 24. Cred că vor trece mulţi ani până când Marea Britanie va primi voturi şi, implicit, puncte de la celelalte ţări participante.
Armenia a fost reprezentată de formaţia Genealogy, care a interpretat melodia Face The Shadow. Cei şase armeni au fost o prezenţă agreabilă, dar nu au reuşit să impresioneze în mod deosebit. Cele 34 de puncte primite le-au permis doar o clasare pe locul 16.
Lituania a participat cu melodia This time interpretată de Monika Linkyte şi Vaidas Baumila. Cei doi au dat impresia că se află la o petrecere de absolvire. Lituanienii au dansat, s-au sărutat şi au încercat cu disperare să fie spectaculoşi. Au primit 30 de puncte şi au ocupat locul 18, mult prea valoros faţă de ce au arătat pe scenă.
Serbia s-a prezentat cu melodia Beauty Never Lies interpretată de Bojana Stamenov. Solista sârbă are o voce foarte bună, dar în seara finalei a exagerat adeseori şi a părut forţată, explicită şi chiar comică. Poate o altă abordare a melodiei şi a show-ului ar fi adus mai mult decât cele 53 de puncte primite. Locul 10 obţinut de Serbia poate mulţumi chiar şi pe cel mai sceptic susţinător sârb.
Norvegia a propus, prin Mørland şi Debrah Scarlett, melodia A Monster like Me. Interpretarea splendidă a ridicat sala în picioare şi a dat speranţe fanilor norvegieni. Încă o dată Norvegia a participat la Eurovision cu o melodie despre care se poate vorbi la superlativ. Din păcate, votul popular a trimis Norvegia pe locul 8, obţinând doar 102 puncte.
Suedia a câştigat Eurovisionul cu melodia Heroes interpretată de Zelmerlöw. Cele 365 de puncte au fost mai mult decât suficiente pentru victoria Suediei. Este Heroes o melodie remarcabilă? Merită voturile şi atenţia iubitorilor muzicii? Poate că da, poate că nu. Melodia câştigătoare nu are nimic deosebit faţă de celelalte melodii clasate în top 10. Câţi dintre cei prezenţi în faţa televizoarelor îşi mai aduc aminte de Heroes? O melodie fără ecou este banală, indiferent de numărul punctelor şi reacţia pozitivă a criticilor de specialitate (în special a celor scandinavi).
Cipru a fost reprezentată de John Karayiannis cu melodia One Thing I Should Have Done. Cele 11 puncte primite au clasat Ciprul pe locul 22. Orice alt comentariu ar fi de prisos.
Australia a debutat în concursul Eurovision cu melodia Tonight Again interpretată de Guy Sebastian. Melodia a surprins, iar ecourile au fost pozitive. Tonight Again este o melodie dinamică, iar solistul a fost într-o formă de zile mari. Locul 5 obţinut în urma primirii a 196 de puncte este pe deplin meritat.
Belgia a uimit prin Loïc Nottet şi melodia sa Rhythm Inside. Rar am văzut la Eurovision un asemenea show reuşit. Loïc Nottet a surprins pe toată lumea, nu neapărat prin vocea sa, cât prin originalitate. Show-ul a fost memorabil. Belgia a primit 217 puncte şi s-a clasat pe locul 4.
Austria nu a primit puncte la această ediţie a Eurovisionului. Melodia I Am Yours a celor de la The Makemakes mi-a plăcut foarte mult şi m-aş fi aşteptat să îi văd clasaţi în top 3, nicidecum pe ultimul loc.
Grecia a fost reprezentată de Maria Elena Kyriakou care a interpretat melodia One Last Breath. Ideea ca solista elenă să cânte în engleză a fost absolut nefericită. În ciuda unei voci bune, One Last Breath a sunat ciudat, solista elenă nefiind chiar o cunoscătoare a limbii bătrânului Will. Grecia a obţinut 23 de puncte şi a ocupat locul 19.
Muntenegru a impresionat. Melodia Adio interpretată de Knez a fost interesantă, apropiată de ceea ce se poate numi şlagăr. Ca şi anul trecut, Muntenegru a avut în concurs o melodie ritmată, plină de culoare şi un show generos. Cu 44 de puncte, Muntenegru s-a clasat pe locul 13.
Germania a fost reprezentată de exotica Ann Sophie şi melodia Black Smoke. La fel ca Austria, melodia Gemaniei nu a primit puncte. Ce e drept, Black Smoke este o melodie monotonă, neinteresantă, iar interpretarea solistei germane a lăsat mult de dorit.
Polonia şi-a jucat şansa prin Monika Kuszynska şi melodia In The Name of Love. Deşi polonezii se aşteptau să obţină o clasare în top 3, cele 10 puncte sunt prea multe faţă de „performanţa“ vocală a solistei. În final, Polonia a ocupat locul 23.
Letonia a participat cu mari şanse de a accede în top 5. Melodia Love Injected interpretată de Aminata a plăcut şi a adus 186 de puncte. Poate că la o altă ediţie Love Injected ar fi obţinut o clasare mai bună, dar de data asta Letonia a trebuit să se mulţumească doar cu locul 6.
România, cu melodia De la capăt, a celor de la Voltaj, a primit pomana tradiţională: 35 de puncte care i-au clasat pe locul 15. Imediat după ce s-a încheiat concursul am întrebat câteva zeci de cetăţeni străini care au votat melodia favorită cum li s-a părut evoluţia românilor. Toţi au avut cam aceleaşi nedumeriri: nu au înţeles care a fost mesajul melodiei, nu au înţeles de ce chitariştii au stat nemişcaţi şi nu au privit către sală, nu au observat nimic special în „show-ul scenic“, nu le-a plăcut prezenţa pe scenă a valizelor şi mai ales nu le-a plăcut vocea solistului. Cred că atât timp cât la preselecţii cei din juriu nu sunt conectaţi la ce se întâmplă în muzica din afara ţării nu avem nicio şansă la o clasare onorabilă. Pentru juriu ar trebui ca limita de vârstă să conteze, nu de alta, dar tendinţele muzicale se schimbă de la an la an, iar trupele populare în România nu sunt neapărat o soluţie optimă pentru participarea la Eurovision. Dacă în opinia juriului preselecţiei naţionale, doi chitarişti bosumflaţi şi un solist care se chinuie să transmită un mesaj de neînţeles pot câştiga Eurovisionul, atunci şansele de victorie sunt zero. Până la urmă nu e suficient ca o trupă să dorească să transmită un mesaj lumii întregi, ci să aibă şi capacitatea de a duce la capăt o asemenea muncă sisifică.
Spania a surprins plăcut prin Edurne şi melodia sa Amanecer. Ca şi în cazul Austriei, votul popular a îndepărtat mult Spania de top 5. Cele 15 puncte au clasat melodia Amanecer abia pe locul 21.
Ungaria a fost reprezentată de Boggie, o trupă interesantă la prima vedere. Melodia Wars for Nothing este lipsită de strălucire, e un fel de colind cântat de tineri apatici. Cele 19 puncte primite au dus Wars for Nothing pe locul 20.
Georgia a participat cu o melodie interesantă, Warrior, interpretată de Nina Sublatti. Melodia are ceva din zona goth şi a entuziasmat publicul din sală. În final, Georgia a ocupat locul 11 deoarece a obţinut doar 51 de puncte, mult sub ce şi-a propus.
Azerbaijan a fost reprezentată de Elnur Huseynov care a interpretat melodia Hour of The Wolf. Cu doar 49 de puncte, Hour of The Wolf a ocupat locul 12, deşi toată lumea aştepta o clasare în top 10, cel puţin.
Rusia a intrat în concurs ca mare favorită. Melodia A Million Voices interpretată de Polina Gagarina era cotată foarte bine, dar în final cele 303 puncte primite au clasat-o pe locul doi. Ce a lipsit Polinei Gagarina pentru a câştiga? A fost prea patetică, Ţările Baltice prea puţine, iar concursul prea „scandinavizat’’.
Albania a fost reprezentată de Elhaida Dani care a interpretat melodia I’m Alive. Cele 34 de puncte primite au clasat această melodie insipidă pe locul 17.
Italia părea marea favorită. Toată lumea auzise de Il Volo, iar melodia lor, Grande amore, era deja un succes de top. Totuşi, votul regional şi „votul pe prietenii“ au adus italienilor doar 292 de puncte şi locul 3. Grande amore a fost poate singurul şlagăr sută la sută al concursului şi cred că e una dintre puţinele melodii prezente la Eurovision care va trece bariera timpului.
Eurovision 2015 a fost un concurs reuşit. Sper că la anul vom fi reprezentaţi în sfârşit de cineva care să placă şi cetăţenilor europeni. Închei aducând mulţumiri Moldovei pentru cele 12 puncte pe care reprezentanţii României le vor primi de la ei şi la anul. Ce ne-am face fără prieteni, nu-i aşa?

Grup statuar cu valize şi chitarişti bosumflaţi

Bariera debutului

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Ruxandra Anton, Izvorul zidit, Editura Cronica, Iasi, 2004

 

Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu volumele de debut ale poeţilor. Deşi sunt cele mai lăudate cărţi, rar poţi citi o cronică negativă despre astfel de volume, ecoul lăsat este minor. Majoritatea cărţilor de debut ajung în „grajdurile lui Augias“ şi sunt considerate manifestări puerile ale unor oameni care vor cu tot dinadinsul să primească atenţie. Cronicile pompoase care ridicau în slăvi pe unii dintre debutanţi au fost uitate de mult, iar premiile obţinute au fost praf în ochi şi nimic altceva. Şi totuşi, unele dintre cărţile „începătorilor“ trec bariera timpului. Recunosc, îmi place să citesc volumele debutanţilor la mult timp după ce acestea au fost tipărite. Dacă între timp poeţii au mai tipărit şi alte volume, cu atât mai bine, îmi pot forma mai uşor o părere despre harul pe care îl au sau nu. Un astfel de exemplu este poeta Ruxandra Anton. Am citit Cartea lumilor dispărute, un volum de poezie rarisim despre care am şi scris în revista Cultura. Curiozitatea m-a făcut să citesc şi volumul cu care a debutat. Mă aşteptam să găsesc în Izvorul zidit (Editura Cronica, 2004) o altfel de poezie, nu ce scrie astăzi Ruxandra Anton, dar, spre surprinderea şi bucuria mea, m-am înşelat. Izvorul zidit este un volum care conţine poezie vie şi proză poematică de o rară sensibilitate. Dacă nu aş fi ştiut că am în faţa mea o carte a debutului, aş fi putut crede că aparţine unui poet consacrat cu un stil bine format, care şi-a croit drum în literatura română cu mult timp în urmă. Primul poem, Triumful absenţei, impresionează în mod deosebit, versurile de final fiind fabuloase: „Port doliu după îmbrăţişarea tatălui/ care e mereu grăbită/ mereu scuturată de vânt/ inima“. După o astfel de introducere în lirica Ruxandrei Anton, cititorul devine captiv al acesteia şi nu poate abandona lectura până ce nu citeşte fiecare vers şi nu ascultă fiecare bătaie de inimă a poetei. Şi eu am parcurs uimit vers după vers. M-am bucurat pentru faptul că am descoperit o poetă care nu s-a format în timp prin cine ştie ce mijloace artificiale, ci s-a născut din propriile trăiri asemeni marilor poeţi ai acestei lumi. Iată un fragment din poemul Nemărginiri: „În timp ce ţărmul se refugia în mine/ clipa era o fiară/ cu gura plină de clipele pe care le-am pierdut/ fără de drum era tandreţea/ şi zâmbetul închis într-un fir de iarbă“. Talentul nu poate fi pus sub semnul întrebării, nici vibraţia versurilor, nici prospeţimea şi ineditul acestora. Un alt poem care mi-a atras atenţia în mod deosebit este Seducţii umbrite. Iată un fragment: „Fericirea este seducţie/ nesupunerea este seducţie/ când te revolţi, ar trebui să ştii unde trosnesc lucrurile/ şi care adevăr e un pas uriaş înainte, /unde furtunile se prăbuşesc din senin“. Poezia Ruxandrei Anton seduce şi lasă impresia că trebuie recitită iar şi iar. Proza poematică din Izvorul zidit are forţă, expresivitate, sensibilitate. Universul poematic propus de Ruxandra Anton este cu totul special: „Când eram copil aveam bucuria îmbrăţişării a tot ce vedeam, acum îngroş accentele teatrale şi asta e o mare risipă“ (Parfumul trandafirului). Fiecare poem în proză are o doză de mister, o lumină care ne duce departe de labirintul monotoniei: „Ceea ce nu întrezăresc se va întâmpla pentru că în literatură mereu se va ivi un drum iminent care va străbate impresia cea mai puternică şi toate cărţile dindărătul meu“ (Ceea ce contează). Da!, Izvorul zidit este o carte de poezie puternică, un fel de manifest al poetei Ruxandra Anton, care luptă pentru poezia curată, vie, într-o lume literară în care valorile sunt adeseori confundate cu banalităţile obsesive şi agresivitatea limbajului. Pentru cei care iubesc poezia, cartea Ruxandrei Anton este dovada că adevăraţii poeţi sunt ei înşişi de la primul până la ultimul vers, de la prima până la ultima respiraţie.

Bariera debutului