Malini

Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului

Vremea se schimbă. Jocul sacru al umbrelor trece prin Lumină și se oprește pe albastrul cerului. Racateții au tăcut. E semn că se apropie norii de ploaie și Vântul de Miazănoapte. Ascut coasa. E timpul să cosesc haturile. Șterg fierul coasei cu un smoc de iarbă. Îngerul de pază suflă în puful unei păpădii:
-E atâta liniște, spun bucuros.
-Da, răspunde îngerul de pază. E liniște.
Încep să cosesc. Către cer se ridică puful păpădiilor și cântecul inimii mele. Pentru o clipă, jocul sacru al umbrelor se oprește și un nor-copil rostește încet:
-Uite, un om cu sufletul întreg. E semn că am ajuns în Bucovina.
Nu mă opresc. Tai iarba de pe haturi. Norii se rotesc deasupra casei și a ogorului, apoi pleacă înspre Plai Bătrân. Ca niște păsări mari. Albe. Fermecate . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-19 Mai/2021

Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre


Iarna s-a ascuns în spatele unor ferestre albastre. Firele de iarbă înlătură povara rece și se ridică deasupra urmelor lăsate de cei rătăciți în eres. E nevoie de aripi noi și de brazdă de plug. Pământul și cerul așteaptă. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-4 Martie/2021

Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte



Scot cenuşa din sobe. Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte. Îmi este milă de albul zăpezii, aşa că arunc cenuşa în livadă sub un gard troienit. Desfac cu toporul câteva cioate de cireș. Coaja lemnelor opreşte de câteva ori lama toporului. Am nevoie şi de câteva lemne ,,,verzi” care în combinaţie cu cele uscate să menţină focul viu cât mai mult timp. Suflu în palme şi adun lemnele despicate din zăpadă. Urmele îngheaţă asemeni frazelor rostite sub ameninţarea uitării. Trec printre îngeri şi pomi. Vesel şi trist. Binecuvântat. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-1 Februarie

Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane


Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane: mărul ionatan și cireșul de pe hat. Ionatanul era ultimul rămas în viață dintre pomii altoiți cândva de tatăl meu. Din păcate, ramurile sale s-au uscat și o parte din trunchi a putrezit. Cireșul trebuia tăiat pentru că avea rădăcinile înfipte în hat, iar în lumea noastră, pomii și oamenii care au rădăcini în haturi otrăvite se usucă înainte de vreme, chiar dacă măreția lor trecătoare a bucurat priviri și suflete.
Au rămas doar pomii tineri, pomi plantați de mine în această primăvară. După ce Anotimpul cel Rău va pleca, pomișorii vor primi nume și alint nou. În amintirea celor dragi, plecați dincolo de albastru . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-10 Decembrie/2020

Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Toamnă la Mălini. Așez câteva mere ionatane pe coama cerdacului, lângă lădița cu lemne de foc. Sunt mere culese de pe jos, dar sunt nespus de frumoase.
-Mere roșii, mere dulci-acrișoare, mere brumate, mere sărutate de brazda ogorului părintesc, spun încet.
O să le coc pe plită, la noapte, la vremea când Vântul de Miazăzi va bate la ferestre. Până atunci, voi aduna frunzele de tei de pe șanț, voi despica buturugi câlțoase și voi îndrepta haturile, în locurile unde plugul tractorului, le-a tăiat strâmb.
Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-18 Noiembrie