Malini

Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane


Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane: mărul ionatan și cireșul de pe hat. Ionatanul era ultimul rămas în viață dintre pomii altoiți cândva de tatăl meu. Din păcate, ramurile sale s-au uscat și o parte din trunchi a putrezit. Cireșul trebuia tăiat pentru că avea rădăcinile înfipte în hat, iar în lumea noastră, pomii și oamenii care au rădăcini în haturi otrăvite se usucă înainte de vreme, chiar dacă măreția lor trecătoare a bucurat priviri și suflete.
Au rămas doar pomii tineri, pomi plantați de mine în această primăvară. După ce Anotimpul cel Rău va pleca, pomișorii vor primi nume și alint nou. În amintirea celor dragi, plecați dincolo de albastru . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-10 Decembrie/2020

Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Toamnă la Mălini. Așez câteva mere ionatane pe coama cerdacului, lângă lădița cu lemne de foc. Sunt mere culese de pe jos, dar sunt nespus de frumoase.
-Mere roșii, mere dulci-acrișoare, mere brumate, mere sărutate de brazda ogorului părintesc, spun încet.
O să le coc pe plită, la noapte, la vremea când Vântul de Miazăzi va bate la ferestre. Până atunci, voi aduna frunzele de tei de pe șanț, voi despica buturugi câlțoase și voi îndrepta haturile, în locurile unde plugul tractorului, le-a tăiat strâmb.
Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-18 Noiembrie

Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului

Plouă. Neliniștea devine curgătoare. Lacrimile zilei de azi se ascund și lasă loc uimirii și ecoului. Plouă. Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Octombrie/2020

Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea . . .

Noapte cu Lună Plină. Curăț o doniță veche, cred că are mai bine de o sută de ani. Nu pot să o abandonez într-un colț de magazie și nici să o fărâm și să o pun pe foc. Mi-a cunoscut asprimea palmelor. Mi-a auzit bătaia inimii. Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea.
-Și te-a auzit râzând în nopțile cu Lună Plină, spune îngerul de pază.
-Da, m-a auzit, răspund încet.
Așez donița pe coama cerdacului. Îngerul de pază toarnă în ea apă încălzită de lacrimile unui flăcău tomnatic. E o noapte cu Lună Plină. Visele se îndeplinesc. Toate. Toate. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Octombrie