Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului

Plouă. Neliniștea devine curgătoare. Lacrimile zilei de azi se ascund și lasă loc uimirii și ecoului. Plouă. Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Octombrie/2020

Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea . . .

Noapte cu Lună Plină. Curăț o doniță veche, cred că are mai bine de o sută de ani. Nu pot să o abandonez într-un colț de magazie și nici să o fărâm și să o pun pe foc. Mi-a cunoscut asprimea palmelor. Mi-a auzit bătaia inimii. Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea.
-Și te-a auzit râzând în nopțile cu Lună Plină, spune îngerul de pază.
-Da, m-a auzit, răspund încet.
Așez donița pe coama cerdacului. Îngerul de pază toarnă în ea apă încălzită de lacrimile unui flăcău tomnatic. E o noapte cu Lună Plină. Visele se îndeplinesc. Toate. Toate. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Octombrie

MERE DE PE JOS

Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
E obosită îi simt tremurul
Auzi eduard spune ea
Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină
Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn
Candelabre concreționare și ape de lumină
Toate astea costau șaișpe’ eurocenți
Eu eram gata să explorez plaja trei papuci
Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian
Smocuri de iarba știucii
Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ
știi
mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan
fără blocaje prejudecative
cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi

ioana este tunsă chilug
îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară
încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental
apoi șoptesc
ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess
și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini
nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental
hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito
mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor

ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare
desigur fată frumoasă
vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan
și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși
nevrednic este darul meu
nu vă opriți prieteni
nu vă opriți

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20