Finala Eurovision România 2015

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

 

Duminică, 8 martie, a avut loc la Craiova etapa finală a Eurovision România. Organizarea a fost exemplară, la fel şi calitatea transmisiei TV. Iată o scurtă descriere a concursului:
– Voltaj a intrat în concurs cu melodia De la capăt. Probabil că locul întâi obţinut în urma celor 24 de puncte (12 puncte de la public şi 12 din partea juriului) este considerat de mai toată lumea ca fiind meritat. Melodia are mesaj, iar trupa foarte mulţi fani. Am ascultat şi varianta în limba engleză a melodiei câştigătoare şi impresia mea a rămas neschimbată: este simplă, curată, cu un mesaj care poate emoţiona. Totuşi, trupa nu are un vocal de excepţie. Poate de aceea unora li se pare că De la capăt este plată, fără nimic spectaculos. Îi felicit pe cei de la Voltaj şi le doresc mult succes în finala de la Viena. Nu cred că melodia lor merita un loc în top 3 în finala de duminică, dar nu pot nega că se pot obţine multe puncte la Viena deoarece mesajul propus de Voltaj se potriveşte cetăţenilor mai multor ţări, nu doar românilor. Desigur, există şi riscul ca unii europeni să o considere prea patetică şi plictisitoare. Oricum, cei de la Voltaj au ştiut să ascundă în spatele mesajului emoţionant faptul că nu au un solist vocal pe măsura Eurovisionului şi nici un show deosebit.
– Băieţii au propus juriului şi publicului melodia Dragoste în lanţuri. Am tot respectul pentru aceşti tineri care au visat că vor reprezenta România, dar prezenţa lor în finală poate fi doar un subiect de glume şi de răutăţi. Din păcate, numai unul dintre cei trei tineri (mă refer la băiatul cu barbă) a fost la înălţimea concursului, iar coregrafia s-a apropiat de penibil. Băieţii nu au primit puncte. Îmi pare rău pentru ei, dar această umilinţă nu putea fi evitată.
– Tudor Turcu a interpretat melodia Save us şi a lăsat o impresie foarte bună. Tudor este un profesionist, are o voce specială şi este o prezenţă plăcută. Melodia sa a avut un mesaj interesant şi se părea că anul acesta există speranţe de calificare. Punctajul final l-a situat pe Tudor Turcu departe de prima poziţie: 8 puncte din partea publicului şi 5 din partea juriului. I-aş sugera lui Tudor ca la anul să se înscrie la preselecţia Eurovision pentru a reprezenta o altă ţară, una unde muzica sa specială poate fi apreciată.
– Aurelian Temişan feat Alexa şi melodia Chica latina au fost o combinaţie ciudată de tinereţe şi aroganţă. Muzica a lipsit, iar gesturile chinuite şi expresivitatea de paradă nu au putut salva o prestaţie care se voia insolită. Mă întreb de ce a acceptat Alexa să cânte alături de Aurelian Temişan, dar nu cred că voi găsi prea curând un răspuns. Cei doi au obţinut 5 puncte, 3 din parte publicului şi 2 din parte juriului.
– Rodica Aculova cu melodia My Light nu a reuşit să-i surprindă cu nimic pe spectatori şi pe telespectatori. O astfel de melodie nu avea ce să caute în finală. Nu a primit puncte şi cred că oriunde ar fi concurat, rezultatul Rodicăi Aculova ar fi fost acelaşi.
– Blue Noise cu melodia Love Won’t Run away au fost o surpriză foarte plăcută. Cele 14 puncte (7 din partea publicului şi 7 din partea juriului) au fost primite pe merit. Poate că Love Won’t Run away ar fi meritat chiar o clasare mai bună, dar duminică asta a fost tot ce a putut obţine.
– Ovidiu Anton a interpretat fantastic melodia Still Alive. Înclin să cred că Still Alive ar fi adunat multe puncte dacă s-ar fi calificat pentru finala de la Viena. Ovidiu Anton a primit 15 puncte (5 puncte din partea publicului şi 10 din partea juriului). Recomand şi lui Ovidiu Anton ca pe viitor să se înscrie la preselecţia Eurovision a altei ţări. În România este imposibil ca o trupă sau un cântăreţ care nu este foarte popular să câştige finala. Votul publicului este foarte important, iar melodii precum Still Alive sunt clar dezavantajate câtă vreme interpretul nu se bucură de popularitate.
– Lara Lee a primit pentru melodia Superman doar 7 puncte: 1 din partea publicului şi 6 din partea juriului. Am admirat o voce superbă şi o coregrafie foarte interesantă. Lara Lee merita o clasare mult mai bună, dar juriul şi mai ales votul popular i-au oprit ascensiunea.
– Luminiţa Anghel cu A Million Stars a prezentat un show de excepţie: voce la superlativ, coregrafie, joc de lumini. Sincer să fiu, oricât de binevoitor aş fi, nu pot compara pe Luminiţa Anghel cu solistul trupei Voltaj. Luminiţa Anghel a fost duminică seara o învingătoare, chiar dacă a ocupat în final doar locul 2 obţinând numai 18 puncte (10 puncte din partea publicului şi doar 8 puncte din partea juriului).
– Cristina Vasiu şi melodia Nowhere nu au impresionat, în ciuda unui show deosebit. Cele 5 puncte (2 din parte publicului şi 3 din partea juriului) sunt mai mult decât suficiente.
– CEJ cu melodia We Were in Love au reprezentat o pată de culoare, dar la Craiova puteau concura şi Tarja Turunen, Metallica sau U2, şansele de câştig ar fi fost minime. Impresia generală a fost că locul întâi era rezervat, CEJ a obţinut 10 puncte (6 puncte din partea publicului şi 4 din partea juriului).
– Super Trooper şi melodia Secret Place au obţinut 5 puncte (4 din partea publicului şi 1 din partea juriului). Despre ei nu pot să spun decât atât: câţiva oameni frumoşi care au încercat să transmită ceva deosebit. Cred că nu au reuşit.
În concluzie, această ediţie Eurovision România a fost una de excepţie. Cel puţin trei melodii prezente în concurs ar fi putut lupta cu şanse reale de a ajunge în top la Viena. E adevărat că niciuna dintre ele nu s-a calificat, dar voi ţine şi eu pumnii pentru Voltaj. Poate că mesajul melodiei De la capăt va aduce puncte şi o clasare onorabilă. Nu pot încheia acest articol fără a mulţumi votului popular din Republica Moldova care ne va aduce 12 puncte în finala de la Viena.
Hai România!

Finala Eurovision România 2015

 

Smolensk

Au trecut nouă ani. Nisipul clepsidrei nu a putut să acopere urmele, durerea și tristețea. Numele celor plecați dincolo de albastru, la 10 aprilie/2010, nu a fost uitat. Au trecut nouă ani. Treizeci și șase de anotimpuri. O respirație. O fărâmă de veșnicie…

Lech Kaczyński — președintele Poloniei
Maria Kaczyńska — soția președintelui Lech Kaczynski
Ryszard Kaczorowski — în perioada 1989–1990 a fost ultimul președinte al Poloniei în exil
Jerzy Szmajdziński — vicepreședintele Seimului, camera inferioară a parlamentului polonez, candidat la alegerile prezidențiale din 2010
Krzysztof Putra — vicepreședintele Dietei
Krystyna Bochenek — vicepreședintele Senatului
Władysław Stasiak — șeful cancelariei prezidențiale
Paweł Wypych — secretar de stat al cancelariei prezidențiale
Mariusz Handzlik — subsecretar al administrației prezidențiale
Aleksander Szczygło — președintele Biroului Național de Securitate
G-ral Franciszek Gągor — șeful Statului Major al armatei poloneze
G-ral Tadeusz Buk — comandantul forțelor terestre
G-ral Andrzej Błasik — comandantul forțelor aeriene
Viceamiral Andrzej Karweta — comandantul marinei
G-ral-maior Włodzimierz Potasiński — șeful forțelor speciale
G-ral-maior Bronisław Kwiatkowski — șeful forțelor operaționale poloneze
Andrzej Kremer — ministru adjunct al Afacerilor Externe
Stanisław Jerzy Komorowski — ministrul-adjunct al Apărării
Tomasz Merta — ministrul-adjunct al Culturii
Piotr Nurowski — șeful Comitetului olimpic polonez
Janusz Kurtyka — președintele Institutului Polonez pentru Memoria Națională
Andrzej Przewoźnik — vicepreședinte și secretarul Comisiei pentru comemorarea victimelor masacrului de la Katyń a premierului în perioada 1994–1998
Andrzej Sarjusz-Skąpski — președintele Asociației Familiilor de la Katyń
Czesław Cywiński — președintele Asociației soldaților Armatei Țării (AK, Rezistența)
Joanna Agacka-Indecka — președintele camerei naționale a avocaților
Anna Walentynowicz — fosta eroină de pe șantierele navale de la Gdansk, în 1980
Janusz Kochanowski — avocatul polonez al poporului
Sławomir Skrzypek — guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei
Tadeusz Płoski — episcopul romano-catolic al armatei
Miron Chodakowski — arhiepiscopul ortodox al armatei
Adam Pilch — locțiitorul episcopului evanghelic al armatei
Grzeogrz Dolniak — membru al Seimului
Przemysław Gosiewski — membru al Seimului
Zbigniew Wassermann — membru al Seimului

Domnul să le ocrotească Sufletele.

Grup statuar cu valize şi chitarişti bosumflaţi

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Sâmbătă 23 mai a avut loc la Viena finala concursului Eurovision 2015. Organizarea a fost ireproşabilă, iar transmisia TV şi sonorizarea, fără de cusur. Iată un scurt rezumat al concursului:
Slovenia a deschis concursul cu melodia Here for You interpretată de Maraaya. Greu de înţeles cum o astfel de melodie a putut câştiga selecţia naţională. Vocea penibil-agresivă a solistei nu a convins, iar show-ul scenic propus a fost la fel de modest ca melodia. Slovenia a obţinut 39 de puncte şi a ocupat locul 14.
Franţa a participat cu melodia N’oubliez pas interpretată de Lisa Angell. Dacă în ultimele ediţii ale Eurovisionului Franţa s-a făcut de râs, sâmbătă seara, Lisa Angell a fost la înălţime. Solista din Franţa are o voce încântătoare, iar melodia a avut mesaj, sensibilitate, ecou. Din păcate, Franţa a obţinut doar 4 puncte şi s-a clasat pe locul 25.
Israel a avut ca reprezentant pe Nadav Guedj, care a interpretat melodia Golden Boy. Am remarcat stilul dinamic, tineresc. Israel a primit 97 de puncte şi a ocupat locul 9.
Estonia a fost reprezentată de Elina Born şi Stig Rästa, care au interpretat melodia Good Bye to Yesterday. Bănuiesc că aceşti interpreţi nu au câştigat preselecţia naţională prin tragere la sorţi, totuşi „dialogul lor muzical“ a fost patetic şi neinteresant. Apreciez entuziasmul şi expresivitatea lor. Estonia a obţinut 106 puncte şi s-a clasat pe un nesperat loc 7.
Marea Britanie a propus prin trupa Electric Velvet un show antrenant. Melodia Still in Love with You părea că va prinde la publicul tânăr, dar rezultatul a fost mai mult decât modest: 5 puncte şi locul 24. Cred că vor trece mulţi ani până când Marea Britanie va primi voturi şi, implicit, puncte de la celelalte ţări participante.
Armenia a fost reprezentată de formaţia Genealogy, care a interpretat melodia Face The Shadow. Cei şase armeni au fost o prezenţă agreabilă, dar nu au reuşit să impresioneze în mod deosebit. Cele 34 de puncte primite le-au permis doar o clasare pe locul 16.
Lituania a participat cu melodia This time interpretată de Monika Linkyte şi Vaidas Baumila. Cei doi au dat impresia că se află la o petrecere de absolvire. Lituanienii au dansat, s-au sărutat şi au încercat cu disperare să fie spectaculoşi. Au primit 30 de puncte şi au ocupat locul 18, mult prea valoros faţă de ce au arătat pe scenă.
Serbia s-a prezentat cu melodia Beauty Never Lies interpretată de Bojana Stamenov. Solista sârbă are o voce foarte bună, dar în seara finalei a exagerat adeseori şi a părut forţată, explicită şi chiar comică. Poate o altă abordare a melodiei şi a show-ului ar fi adus mai mult decât cele 53 de puncte primite. Locul 10 obţinut de Serbia poate mulţumi chiar şi pe cel mai sceptic susţinător sârb.
Norvegia a propus, prin Mørland şi Debrah Scarlett, melodia A Monster like Me. Interpretarea splendidă a ridicat sala în picioare şi a dat speranţe fanilor norvegieni. Încă o dată Norvegia a participat la Eurovision cu o melodie despre care se poate vorbi la superlativ. Din păcate, votul popular a trimis Norvegia pe locul 8, obţinând doar 102 puncte.
Suedia a câştigat Eurovisionul cu melodia Heroes interpretată de Zelmerlöw. Cele 365 de puncte au fost mai mult decât suficiente pentru victoria Suediei. Este Heroes o melodie remarcabilă? Merită voturile şi atenţia iubitorilor muzicii? Poate că da, poate că nu. Melodia câştigătoare nu are nimic deosebit faţă de celelalte melodii clasate în top 10. Câţi dintre cei prezenţi în faţa televizoarelor îşi mai aduc aminte de Heroes? O melodie fără ecou este banală, indiferent de numărul punctelor şi reacţia pozitivă a criticilor de specialitate (în special a celor scandinavi).
Cipru a fost reprezentată de John Karayiannis cu melodia One Thing I Should Have Done. Cele 11 puncte primite au clasat Ciprul pe locul 22. Orice alt comentariu ar fi de prisos.
Australia a debutat în concursul Eurovision cu melodia Tonight Again interpretată de Guy Sebastian. Melodia a surprins, iar ecourile au fost pozitive. Tonight Again este o melodie dinamică, iar solistul a fost într-o formă de zile mari. Locul 5 obţinut în urma primirii a 196 de puncte este pe deplin meritat.
Belgia a uimit prin Loïc Nottet şi melodia sa Rhythm Inside. Rar am văzut la Eurovision un asemenea show reuşit. Loïc Nottet a surprins pe toată lumea, nu neapărat prin vocea sa, cât prin originalitate. Show-ul a fost memorabil. Belgia a primit 217 puncte şi s-a clasat pe locul 4.
Austria nu a primit puncte la această ediţie a Eurovisionului. Melodia I Am Yours a celor de la The Makemakes mi-a plăcut foarte mult şi m-aş fi aşteptat să îi văd clasaţi în top 3, nicidecum pe ultimul loc.
Grecia a fost reprezentată de Maria Elena Kyriakou care a interpretat melodia One Last Breath. Ideea ca solista elenă să cânte în engleză a fost absolut nefericită. În ciuda unei voci bune, One Last Breath a sunat ciudat, solista elenă nefiind chiar o cunoscătoare a limbii bătrânului Will. Grecia a obţinut 23 de puncte şi a ocupat locul 19.
Muntenegru a impresionat. Melodia Adio interpretată de Knez a fost interesantă, apropiată de ceea ce se poate numi şlagăr. Ca şi anul trecut, Muntenegru a avut în concurs o melodie ritmată, plină de culoare şi un show generos. Cu 44 de puncte, Muntenegru s-a clasat pe locul 13.
Germania a fost reprezentată de exotica Ann Sophie şi melodia Black Smoke. La fel ca Austria, melodia Gemaniei nu a primit puncte. Ce e drept, Black Smoke este o melodie monotonă, neinteresantă, iar interpretarea solistei germane a lăsat mult de dorit.
Polonia şi-a jucat şansa prin Monika Kuszynska şi melodia In The Name of Love. Deşi polonezii se aşteptau să obţină o clasare în top 3, cele 10 puncte sunt prea multe faţă de „performanţa“ vocală a solistei. În final, Polonia a ocupat locul 23.
Letonia a participat cu mari şanse de a accede în top 5. Melodia Love Injected interpretată de Aminata a plăcut şi a adus 186 de puncte. Poate că la o altă ediţie Love Injected ar fi obţinut o clasare mai bună, dar de data asta Letonia a trebuit să se mulţumească doar cu locul 6.
România, cu melodia De la capăt, a celor de la Voltaj, a primit pomana tradiţională: 35 de puncte care i-au clasat pe locul 15. Imediat după ce s-a încheiat concursul am întrebat câteva zeci de cetăţeni străini care au votat melodia favorită cum li s-a părut evoluţia românilor. Toţi au avut cam aceleaşi nedumeriri: nu au înţeles care a fost mesajul melodiei, nu au înţeles de ce chitariştii au stat nemişcaţi şi nu au privit către sală, nu au observat nimic special în „show-ul scenic“, nu le-a plăcut prezenţa pe scenă a valizelor şi mai ales nu le-a plăcut vocea solistului. Cred că atât timp cât la preselecţii cei din juriu nu sunt conectaţi la ce se întâmplă în muzica din afara ţării nu avem nicio şansă la o clasare onorabilă. Pentru juriu ar trebui ca limita de vârstă să conteze, nu de alta, dar tendinţele muzicale se schimbă de la an la an, iar trupele populare în România nu sunt neapărat o soluţie optimă pentru participarea la Eurovision. Dacă în opinia juriului preselecţiei naţionale, doi chitarişti bosumflaţi şi un solist care se chinuie să transmită un mesaj de neînţeles pot câştiga Eurovisionul, atunci şansele de victorie sunt zero. Până la urmă nu e suficient ca o trupă să dorească să transmită un mesaj lumii întregi, ci să aibă şi capacitatea de a duce la capăt o asemenea muncă sisifică.
Spania a surprins plăcut prin Edurne şi melodia sa Amanecer. Ca şi în cazul Austriei, votul popular a îndepărtat mult Spania de top 5. Cele 15 puncte au clasat melodia Amanecer abia pe locul 21.
Ungaria a fost reprezentată de Boggie, o trupă interesantă la prima vedere. Melodia Wars for Nothing este lipsită de strălucire, e un fel de colind cântat de tineri apatici. Cele 19 puncte primite au dus Wars for Nothing pe locul 20.
Georgia a participat cu o melodie interesantă, Warrior, interpretată de Nina Sublatti. Melodia are ceva din zona goth şi a entuziasmat publicul din sală. În final, Georgia a ocupat locul 11 deoarece a obţinut doar 51 de puncte, mult sub ce şi-a propus.
Azerbaijan a fost reprezentată de Elnur Huseynov care a interpretat melodia Hour of The Wolf. Cu doar 49 de puncte, Hour of The Wolf a ocupat locul 12, deşi toată lumea aştepta o clasare în top 10, cel puţin.
Rusia a intrat în concurs ca mare favorită. Melodia A Million Voices interpretată de Polina Gagarina era cotată foarte bine, dar în final cele 303 puncte primite au clasat-o pe locul doi. Ce a lipsit Polinei Gagarina pentru a câştiga? A fost prea patetică, Ţările Baltice prea puţine, iar concursul prea „scandinavizat’’.
Albania a fost reprezentată de Elhaida Dani care a interpretat melodia I’m Alive. Cele 34 de puncte primite au clasat această melodie insipidă pe locul 17.
Italia părea marea favorită. Toată lumea auzise de Il Volo, iar melodia lor, Grande amore, era deja un succes de top. Totuşi, votul regional şi „votul pe prietenii“ au adus italienilor doar 292 de puncte şi locul 3. Grande amore a fost poate singurul şlagăr sută la sută al concursului şi cred că e una dintre puţinele melodii prezente la Eurovision care va trece bariera timpului.
Eurovision 2015 a fost un concurs reuşit. Sper că la anul vom fi reprezentaţi în sfârşit de cineva care să placă şi cetăţenilor europeni. Închei aducând mulţumiri Moldovei pentru cele 12 puncte pe care reprezentanţii României le vor primi de la ei şi la anul. Ce ne-am face fără prieteni, nu-i aşa?

Grup statuar cu valize şi chitarişti bosumflaţi

Bariera debutului

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU

Ruxandra Anton, Izvorul zidit, Editura Cronica, Iasi, 2004

 

Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu volumele de debut ale poeţilor. Deşi sunt cele mai lăudate cărţi, rar poţi citi o cronică negativă despre astfel de volume, ecoul lăsat este minor. Majoritatea cărţilor de debut ajung în „grajdurile lui Augias“ şi sunt considerate manifestări puerile ale unor oameni care vor cu tot dinadinsul să primească atenţie. Cronicile pompoase care ridicau în slăvi pe unii dintre debutanţi au fost uitate de mult, iar premiile obţinute au fost praf în ochi şi nimic altceva. Şi totuşi, unele dintre cărţile „începătorilor“ trec bariera timpului. Recunosc, îmi place să citesc volumele debutanţilor la mult timp după ce acestea au fost tipărite. Dacă între timp poeţii au mai tipărit şi alte volume, cu atât mai bine, îmi pot forma mai uşor o părere despre harul pe care îl au sau nu. Un astfel de exemplu este poeta Ruxandra Anton. Am citit Cartea lumilor dispărute, un volum de poezie rarisim despre care am şi scris în revista Cultura. Curiozitatea m-a făcut să citesc şi volumul cu care a debutat. Mă aşteptam să găsesc în Izvorul zidit (Editura Cronica, 2004) o altfel de poezie, nu ce scrie astăzi Ruxandra Anton, dar, spre surprinderea şi bucuria mea, m-am înşelat. Izvorul zidit este un volum care conţine poezie vie şi proză poematică de o rară sensibilitate. Dacă nu aş fi ştiut că am în faţa mea o carte a debutului, aş fi putut crede că aparţine unui poet consacrat cu un stil bine format, care şi-a croit drum în literatura română cu mult timp în urmă. Primul poem, Triumful absenţei, impresionează în mod deosebit, versurile de final fiind fabuloase: „Port doliu după îmbrăţişarea tatălui/ care e mereu grăbită/ mereu scuturată de vânt/ inima“. După o astfel de introducere în lirica Ruxandrei Anton, cititorul devine captiv al acesteia şi nu poate abandona lectura până ce nu citeşte fiecare vers şi nu ascultă fiecare bătaie de inimă a poetei. Şi eu am parcurs uimit vers după vers. M-am bucurat pentru faptul că am descoperit o poetă care nu s-a format în timp prin cine ştie ce mijloace artificiale, ci s-a născut din propriile trăiri asemeni marilor poeţi ai acestei lumi. Iată un fragment din poemul Nemărginiri: „În timp ce ţărmul se refugia în mine/ clipa era o fiară/ cu gura plină de clipele pe care le-am pierdut/ fără de drum era tandreţea/ şi zâmbetul închis într-un fir de iarbă“. Talentul nu poate fi pus sub semnul întrebării, nici vibraţia versurilor, nici prospeţimea şi ineditul acestora. Un alt poem care mi-a atras atenţia în mod deosebit este Seducţii umbrite. Iată un fragment: „Fericirea este seducţie/ nesupunerea este seducţie/ când te revolţi, ar trebui să ştii unde trosnesc lucrurile/ şi care adevăr e un pas uriaş înainte, /unde furtunile se prăbuşesc din senin“. Poezia Ruxandrei Anton seduce şi lasă impresia că trebuie recitită iar şi iar. Proza poematică din Izvorul zidit are forţă, expresivitate, sensibilitate. Universul poematic propus de Ruxandra Anton este cu totul special: „Când eram copil aveam bucuria îmbrăţişării a tot ce vedeam, acum îngroş accentele teatrale şi asta e o mare risipă“ (Parfumul trandafirului). Fiecare poem în proză are o doză de mister, o lumină care ne duce departe de labirintul monotoniei: „Ceea ce nu întrezăresc se va întâmpla pentru că în literatură mereu se va ivi un drum iminent care va străbate impresia cea mai puternică şi toate cărţile dindărătul meu“ (Ceea ce contează). Da!, Izvorul zidit este o carte de poezie puternică, un fel de manifest al poetei Ruxandra Anton, care luptă pentru poezia curată, vie, într-o lume literară în care valorile sunt adeseori confundate cu banalităţile obsesive şi agresivitatea limbajului. Pentru cei care iubesc poezia, cartea Ruxandrei Anton este dovada că adevăraţii poeţi sunt ei înşişi de la primul până la ultimul vers, de la prima până la ultima respiraţie.

Bariera debutului

 

„Celelalte cuvinte“ si topurile de fite

UN ARTICOL DE EDUARD DORNEANU 

Exista o teorie conform careia topurile muzicale sunt structurate pe sectiuni bine conturate. Teoria este cât se poate de adevarata daca luam ca exemplu topurile din strainatate unde trupele de black metal nu sunt la concurenta cu dervisii sau cu pustoaicele care au debutat peste noapte în nu stiu ce club dubios. În România, topurile sunt o mixtura nefericita compusa din fete cu picioare lungi, baieti destepti care au trecut de la dans la vocal, trupe formate din amatori haiosi având aere de megaclaptoni sau interprete promovate salbatic de anumite posturi de televiziune. Muzica de calitate s-a strecurat timid si foarte rar dincolo de bariera comercialului si a intereselor din ,,industria muzicala româneasca“.
În ultimul an, am aflat ca: ,,mortul poate umbla“ (Smiley –,,Dead man walking“), „dragostea se face-n minim doi“ (Alex Velea – ,,Dragostea se face-n minim 2“) sau ca ,,ne iubim ca la meteo“ si ,,e soare dar nu-l vad ioooo“ („What’s up feat Andra – K la meteo“). Care sunt cele mai
populare melodii ale momentului? Raspunsul este simplu: ,,Jameia“ – interpretata de Antonia si ,,Ecou“ – Elena feat.Glance. Melodia Antoniei impresioneaza. ,,Ecou“ este unul dintre cântecele care trebuie ascultate fara a baga în seama versurile. Refrenul, ,,ecou/uuu“ vrea sa fie partea de rezistenta a melodiei, dar cred ca nu se poate vorbi despre asa ceva. Muzica de calitate se difuzeaza foarte rar pentru ca nu cumva ,,marile hituri“ sa fie concurate. Un album care ar putea fi ascultat si peste o mie de ani cu aceeasi placere este ,,Celelalte cuvinte“ al trupei cu acelasi nume, înregistrat în anul 1986 la studiourile ,,Tomis“. Trupa ,,Celelalte cuvinte“ avea urmatoarea componenta: Calin Pop – voce, chitara; Marcel Breazu – voce, bas; Radu Manafu – voce, chitara; Leontin Iovan – percutie si Ovidiu Rosu – double six, voce. Era perioada cea mai buna a trupei. Prima melodie a albumului este ,,Scrisori pierdute“ pe versurile lui George Topirceanu. Desi are sub doua minute ca durata, ,,Scrisori pierdute“ este de o muzicalitate rara, versurile curg, armonia este totala. ,,Un sfârsit e un început“ este melodia adorata de câteva generatii de iubitori ai rockului. Versurile lui Marcel Breazu erau si cred ca mai sunt cunoscute peste tot în România. Muzica acestei melodii a fost compusa de Leontin Iovan si Radu Manafu. Calin Pop a fost fantastic. Cred ca putini solisti din lume se puteau masura cu el în anii ’80-’90. ,,Daca vrei“ a fost poate cea mai mediatizata melodie a lor. Muzica si versurile apartin lui Marcel Breazu. Primele patru versuri sunt absolut fabuloase, iar orchestratia este pe masura acestora. ,,La ceas târziu“ este o melodie sensibila, cu o linie melodica excelenta. Muzica si versurile apartin lui Calin Pop. ,,În zori de zi“ uimeste prin forta si dinamism. ,,Fântâna suspinelor“ este una dintre melodiile de colectie ale celor de la ,,Celelalte cuvinte“. Ultima melodie a albumului este ,,Despartire“, muzica si versuri Marcel Breazu. Desi era un album de debut, ,,Celelalte cuvinte“ a fost si poate ca mai este unul dintre cele mai ascultate si iubite albume de muzica rock. Trupa din Oradea nu a avut nevoie de promovare prin intermediul unor clasamente ridicole. Se poate vorbi despre ,,Celelate cuvinte“ ca despre o trupa legendara. Nimeni si nimic nu poate schimba asta. Despre topurile de fite românesti, doar de bine: ele au rolul de a scoate în fata anumite ,,vedete“. Publicul trebuie ,,bombardat“ zi de zi cu imaginea celor promovati. Melodiile celor din Top 5 vor rezista un timp în atentia publicului, apoi vor veni alte fete cu picioare lungi, alti baieti care au trecut de la dans la vocal, alte trupe cu nume haioase. Muzica adevarata va supravietui timpului. ,,Celelalte cuvinte“ sunt dovada vie ca afirmatia mea nu poate fi combatuta.

„Celelalte cuvinte“ si topurile de fite