Iubirea ( în limba română și limba engleză)

Eduard Dorneanu Poezie Alexandra Maria Gavrilă, DEZMUGURIRE, Editura Universitară, EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, Iubirea, Mălini 0 Comments

Iubirea

unul dintre tâlharii de pe cruce a furat banii de înmormântare ai mamei
ramele ferestrelor s-au topit
și din adâncurile necunoscute rămase libere
au ieșit melci fără cochilie
umezi cărnoși

noi suntem plecați dincolo de prima răspântie
trebuie să ne întoarcem pe rând
unul înaintea celuilalt unul mai târziu cu o chemare
cu pumnii strânși
cu gesturi îndrăznețe și inutile
rebeli

plec primul
șoseaua absoarbe energia narativă a visului premonitoriu
nu e nimeni înaintea mea
nicio personalitate dominantă nici măcar o rămășiță a unui adăpost temporar
e bine
pot trece în starea de martir visător într-un perimetru de securitate relativ
cam asta poate însemna libertatea acolo unde protopărinții neamului meu
au lăsat urme sânge sau orice altceva cu adevărat sacru
și înțeles de ceilalți ca fiind o confuzie terminologică
care folosește emoțiile dintr-un fond restricționat pentru a controla multiplele patologii
ale lumii noi

am trecut de casele cu garduri de tablă colorată
pe zoană e doar ileana o femeie care a murit acum vreo douăzeci de ani
trece pe lângă mine fără să mă vadă
are fața curată de parcă ar fi plâns împreună cu animalele de povară ale strămoșilor
și iată cum trece pe lângă mine fără să se oprească
îmbrăcată cu hainele ei de duminică și îmbrobodită cu batic strălucitor
e grăbită
nu poate fi oprită printr-o abordare minimalistă mai ales acum în a doua zi a toamnei
când încă nu au început a sângera tălpile orfanilor
iar asta înseamnă că mai este ceva ce poate fi irosit
da

în fața casei părintești mă opresc și încerc să înțeleg dacă stările existențiale pot
fi inversate
dacă pot transforma umbra căzută pe treptele de ciment într-un luptător defensiv
o entitate speculativă și vulnerabilă
gata să moară în fața unei inimi vegetale sau să alerge către nicăieri
fără a depersonaliza rănile apărute în palmele domnului și pe pântecele
celei care atunci când nu îi spunem pe nume
o ridicăm ca pe o normă culturală deasupra celorlalți
sub escorta temerilor noastre
în cel mai aspru complot al ridicării la întuneric
neînțeles morganatic neînțeles

am ajuns în camera curată
anii din urmă au pictat pe pereți icoane fără un trecut erotic
ascult
uneori acestea recită poemele mele și simt cum îngerul de pază
râde în apropiere
și strigă ca un copil care ajuns acolo unde încep toate bucuriile
eduard frate om
apasă cu fruntea peste linia vieții apasă îți spun
apoi du-te în dreptul ferestrelor rămase fără de ramă
și acoperă cu palmele tale toate lacrimile rămase acolo
după ce tâlharul de pe cruce a împlinit jurământul
pentru a lăsa liberă dincolo de întrebarea lumânării fumegânde
iubirea

Love

one of the thieves upon the cross stole my mother’s burial money
the window frames melted
and from the unknown depths left bare
snails emerged without their shells
moist fleshy

we have wandered past the first crossroads
we must return one by one
one ahead of the other one lagging behind with a calling
with clenched fists
with bold and futile gestures
rebellious

I leave first
the road absorbs the narrative energy of the forewarning dream
there is no one before me
no dominant figure, not even the remnants of a fleeting refuge
that`s good
I can shift into the state of a dreaming martyr within a perimeter of relative safety

perhaps this is what freedom means
in the place where the forefathers of my kin
left traces blood or anything else truly sacred

only to be understood by others as a mere terminological confusion
drawing upon a rationed fund of emotions
to command the manifold pathologies
of the new world

I passed the houses with their colored metal fences
on the meadow there is only Ileana a woman who died some twenty years ago
she walks past me without seeing me
her face clean as if she had wept alongside the burdened animals of our ancestors
and there she goes passing me without stopping
dressed in her Sunday clothes, wrapped in a shimmering kerchief

she is in a hurry
she cannot be stopped by a minimalist plea especially now on the second day of autumn
when the orphans’ soles have yet to begin bleeding
and that means there is still something left to waste
yes
before my childhood home I halt trying to understand if states of being can be reversed
if I can turn the shadow fallen upon the cement steps into a defensive warrior
a speculative vulnerable entity
ready to perish before a heart of roots or run towards nowhere
without stripping the wounds from the Lord’s palms or from the womb
of she who when unnamed we raise like a cultural norm above all others
under the escort of our fears
in the harshest conspiracy of ascension into darkness
unfathomable morganatic unfathomable

I reach the immaculate room
the passing years painted icons on the walls untouched by erotic histories
I listen
sometimes they recite my poems and I feel my guardian angel
laughing nearby
and shouting like a child who has reached the place where all joys begin

Eduard brother human
press your forehead against the life-line press, I urge you
then go stand before the window frames left bare
and cover with your palms all the tears that remain there
after the thief on the cross fulfilled his vow
so to set free that beyond the question of the smoldering candle
love

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,DEZMUGURIRE”-Editura Universitară
Traducere de: Alexandra-Maria Gavrilă

Autor: Eduard Dorneanu

Editia: 2

Pagini: 100

Anul publicării: 2024

ISBN: 978-606-28-1882-1

DOI: 10.5682/9786062818821
Editor: Vasile Muscalu
Text copertă spate: Academician Kopi Kyçyku
Ilustrație Copertă : Irinel Daniela Iacob

,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amără din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegială, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”

Academician Kopi Kyçyku

EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiune Literatură.
Opera: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopți și dimineți risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011),7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. . .II (2017), Mălini, vol. III (2018), Mălini,vol.IV(2020) poezii:Gothic (2011), Frăția trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînțelese dimineți (2011), Sacra Erotica (2015). ). ), Sublimare (2017), Poetica(2021), ,,Amprentele iubirii” (2022). ,,Dezmugurire” (2024)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
Referințe critice (selective): Radu Voinescu, Kopi Kyçyku,Carmen Ardelean, Adrian Lesenciuc, Iolanda Malamen,
Valeria Manta Tăicuțu, Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.

Premii//nominalizări:
Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volum ,,POETICA” (F. Bv)
Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volum ,,POETICA”;
Premiul ,,Mihail Sebastian”;
Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA”
Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii
Timpului’ ‘- 2015.
Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)