ZÂNA CORCODUŞELOR

Eduard Dorneanu Poezie 7 63, Editura Tracus Arte, Eduard Dorneanu, EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, GOTHIC 48, jurnalul apelor purpurii, Mălini, Mălini-Volumul I, MĂLINI-Volumul IV, Sacra Erotica, Sublimare 0 Comments

ioana se aşază pe o banca albastră

oftează

discuţia dintre noi este fracturată de nori cu dezvoltare verticală stereotipuri dinamice

şi umbra unui hamac pe jumătate topită de căldura sahariană

da ioana te aud spun eu

pot folosi corect respiraţia din diafragmă

telefonul meu este defect sau nu ştiu

poate că a trecut pe lângă tine un cortegiu care trebuie să ajungă

la romilly-sur-seine

ioana râde

nu te aud eduard am buzunarele pline de corcoduşe

dacă mă întreabă cineva ce am acolo ce crezi că voi spune

că e armata ta de teracotă ioana

asta vei spune

nu te aud eduard

eşti cumva în căutarea unui filon arhaic al tristeţii

sapi în penumbră ca un soldat mutilat înainte de bătălie

răspunde ce faci

o doamne ioana iar nu se aude nimic

las telefonul şi îmi cuprind faţa în palme

acum te văd printre degete ioana

eşti zâna corcoduşelor fată frumoasă

de asta cuvintele tale se pierd între dunăre şi mălini

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,SACRA EROTICA”-Editura Tracus Arte

Toamna la Mălini

Eduard Dorneanu Poezie 7 63, Editura Tracus Arte, Eduard Dorneanu, EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, GOTHIC 48, jurnalul apelor purpurii, Mălini, Mălini-Volumul I, MĂLINI-Volumul IV, Sacra Erotica, Sublimare 6 Comments

Vântul de miazăzi a adus toamna
Desculț
Ascund sub cicatricile urmelor
Florile roșii
Răsărite pe mormântul tatălui meu

Rugăciunea
Nu poate risipi frunzele aurii ale pomilor morții
Numele scrise pe cruci lăcrimează
Fără cântec jelit
Fără lumânare strânsă în palmă de copil orfan
În înveliș putred
Sărac

Cărarea dintre morminte
Curge viu
și urcă pe funia de lumină
până aproape de marele clopot
lângă albastrul stropit cu sânge de erou
și lapte de mamă părăsită

desfac brațele
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
râd cu ochii în lacrimi
sub apăsarea cărărilor frunzelor
cerului

hei frate om
strigă îngerul de pază
a venit toamna la mălini frate
hei frate înger
îi răspund
desfă și tu brațele
hai să stăm în felul acesta
până când aripile tale vor înflori
și vântul îți va duce petalele
în munții cei mari ai stânișoarei

ne așezăm spate în spate pe treptele bisericii
un înger
și un om necăjit
toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre
fără de sfârșit
fără de sfârșit

Eduard Dorneanu
Mălini