Mulțumiri
Mulțumesc celor care au vizitat TÂRGUL DE CARTE „LIBRIS” 2021/ Piatra-Neamț și au cumpărat cărțile mele.
Cu respect,
Eduard Dorneanu
Mulțumesc celor care au vizitat TÂRGUL DE CARTE „LIBRIS” 2021/ Piatra-Neamț și au cumpărat cărțile mele.
Cu respect,
Eduard Dorneanu

MĂLINI-Volumul IV a încheiat anul 2020 pe primul loc la categoria ,,Cele mai vândute cărți” a Librăriei Editurii Eikon.
Vă mulțumesc!
Cu respect,
Eduard Dorneanu


Autor: Eduard Dorneanu
Ilustrație copertă: Arhivă foto familia Dorneanu
Tehnoredactor: Mihăiță Stroe
Editor: Valentin Ajder
ANUL APARIŢIEI: 2020
ISBN: 978-606-49-0304-4
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13×20
”Domnul mi-a promis că vor veni zile când timpul se va opri, iar cărarea mea va trece înaintea tuturor semnelor. Nu știu câte astfel de zile vor fi. Aleg să aștept smerit, fără a căuta lauda, bogăția și efemera strălucire a premiilor. Pașii mei cunosc un singur drum, iar acela se întinde între sufletul meu și locul unde primele flori au cunoscut lumina.” (fragment)
Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: Frăţia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite, Rugăciunea de piatră, Neînţelese dimineţi şi Jurnal de primăvară mutilată. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – Bucureşti, antologia (de poezie şi proză), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială. Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariţii să nu rămână nişte momente insolite”. În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: ,,Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor cum autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară”, până la graniţele – adesea dincolo de ele – magicului şi miraculosului”. În noiembrie 2014, Editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea Mălini. În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie Sacra Erotica. În anul 2016, publică la Editura Eikon, volumul de proză Departe de Troia. În luna februarie a anului 2017, a publicat la Editura Eikon, volumul de poezie cu titlul Sublimare. În luna mai a anului 2017, a publicat Mălini – volumul II, La Editura Eikon. Mălini – volumul III a văzut lumina tiparului în anul 2018, la Editura Eikon.

Ne așezăm pe cioate de lemn. Cănile sunt încă fierbinți , așa că așteptăm să se răcească. Privesc în jur pomii înfloriți: vișinii, cireșii, și merii. Doar Oblio, mărul pădureț, nu are flori, el rodește o dată la doi ani. Morgothia, vișinul de pe hat, e plin de floare, dar cineva i-a tăiat o ramură uriașă și a aruncat-o alături în iarba de umbră. O privim triști, iar Yasmine e gata să plângă.
-Hai să bem mai bine ciocolata. Dacă se răcește, nu mai are același gust, spun eu la fel de trist.
-Da, hai. Auzi, da’ tu știi cuvinte alintate?
-Nu știu cum sunt alea.
-Cum, nu știi ? Casă-căsuță, masă- măsuță.
-Ciocolată caldă?
-Ciocolățică călduță.
-Ce fain. Ai învățat la școală ?
-Da. Și am învățat să fac și castele din chibrituri. Am făcut unul și am închis acolo patru cărăbuși. Pe unul îl cheamă Eduard ca pe tine.
-Adică, Eduard, este nume de cărăbuș?
-Bineînțeles.
Bem ciocolată caldă. Vântul duce petalele florilor de cireș pe ogor și acoperă cu ele urmele pașilor de înger, oasele celor rătăciți în eresuri și semnele malefice. Șanțurile dintre rândurile barabulelor sunt albe și întregul decor pare special, suprarealist.
Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini” -Volumul II/capitolul 1


O însoțesc pe mama până la poarta dinspre drum, apoi ea iese în șosea și merge preț de o rugăciune blândă către ulița care duce la biserica satului. Nu există imagine mai sfântă ca aceea a unei mame care merge la sfântul locaș. În spatele mamei, Lumina curăță de pași drumurile satului. Îngerul de pază o urmează la o distanță de șaisprezece bătăi de inimă. O privesc cu drag. Ca pe singura ființă care poate deschide porțile Cerului.
Drumul de Credință al mamei continuă. Sub Lumina Celui Veșnic Viu. În cel mai frumos loc din Univers. La Mălini…
Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini”-volumul III
