Din Sărbătorile pierdute

20 Iulie, ziua de Sf Ilie. Copilul care am fost cândva e plecat la Fălticeni, la bâlci. Vrea să vadă iujul cel mare, să călărească inorogii caruselului și să mănânce vată de zahăr pe băț. Flăcăul tomnatic care sunt azi, a rămas acasă. Nu îmi plac evenimentele zgomotoase ale zilelor noastre și nu cred în prietenia oamenilor de strânsură. Pe vremuri, poveștile de dragoste începeau cu ,,te iubesc”, iar visele, speranțele și jocurile copilăriei erau întregi și conturate în culori vii. Au fost vremuri tare frumoase. Cândva . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-20 Iulie/2020

În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac


A trecut furtuna. În fața măreției albastre, lumea este un țol de cordele uitat în cerdac. Doar firele de iarbă sunt puternice. Ele se ridică de la pământ după fiecare lovitură primită din înalt. Nu își vând culoarea. nu se opresc din creștere. De la ele am învățat că speranța are aripile puternice doar dacă ai sufletul întreg. Iar eu, dragi Prieteni, am și voi avea sufletul întreg. Mereu . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iulie/2020

Luminile nopții vindecă rănile zilei

Vântul de Miazăzi închide ferestrele, ascunde întrebările triste și ridică de la pământ, firele de iarbă. Privesc cerul, stelele și luminile care vindecă rănile zilei. Îngerul de pază se așază lângă mine, pe băncuța de lemn din cerdac. Șoptește:
-În noaptea asta nu e frig, frate om. Nu vor veni nici ploile cele mari.
-Sigur?, întreb tot în șoaptă.
-Luminile nopții vindecă rănile zilei.
-Da. Pe toate?
-Pe toate.

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Iulie/2020

Chemările se opresc la poarta viselor și așteaptă

2020 este anul roadelor amare. Ploile au pătat cireșele și au întristat inimile multor oameni care așteaptau Lumina. Pomii și oamenii suferă. Anotimpurile poartă mască. Chemările se opresc la poarta viselor și așteaptă. Până când roadele amare se topesc. În uitare. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Iulie/2020

Furtuna se apropie de Mălini


Furtuna se apropie de Mălini. Apele curate ale Suhăi și Moldovei se cutremură, iar umbrele pomilor de pe marginea malurilor se unesc într-o spaimă grăbită. Privesc norii întunecați care vin dinspre Miazăzi. Aș vrea să îi opresc sau să îi întorc din drum. Sunt mulți nori, tare mulți. Furtuna se apropie de Mălini. Fâșcăi și îmi umplu buzunarele cu cireșe amărui. Îmi amintesc cum striga tata când ploaia ne prindea în grădină, la prășit:
-Hai, ploaie, hai! Pleacă în sufletul ăluia cate te vrea. Hai, ploaie, hai!
Trebuie să închid ferestrele casei. Plec din grădină. Mă voi întoarce ca să cosesc iarba de pe hat. Chiar dacă furtuna nu va ocoli satul meu drag. Voi cosi pe ploaie. Fără frică. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Iunie