Mălini-1 Septembrie/2019


Nu am dormit. Am stat toată noaptea lângă nucul Sybil. Am așteptat împreună Toamna ,ca doi prieteni care se vor despărți pentru un timp. Fratele pom s-a uscat aproape în întregime. Roadele sale s-au chircit și au rămas mici, de parcă un vrăjitor rău ar fi oprit timpul în jurul nucului. Aș putea să îl las, să nu îl tai, dar nu se cuvine ca un pom uscat să rămână în picioare. Ar fi ca și cum i-aș opri durerea pe pământ deși el a prins rădăcini dincolo de albastru.
A venit Toamna. Am depănat amintiri lângă lângă nucul Syvbil. Stelele au râs, iar norii-copii au dus către departe,bătăi de inimă și foșnet de frunze ruginite. Domnul a zâmbit și a căutat loc nou pentru fratele pom. În satul din cer. Acolo unde nu există drujbe și unde pomii nu se îmbolnăvesc. Dincolo de albastru . . .

Eduard Dorneanu

Mălini-1 Septembrie/2019