POEZIE 7 63

Mălini-8 Octombrie/2019

Noapte cu Lună Plină. Curăț o doniță veche, cred că are mai bine de o sută de ani. Nu pot să o abandonez într-un colț de magazie și nici să o fărâm și să o pun pe foc. Mi-a cunoscut asprimea palmelor. Mi-a auzit bătaia inimii. Știe cum a fost Copilăria și Tinerețea mea.
-Și te-a auzit râzând în nopțile cu Lună Plină, spune îngerul de pază.
-Da, m-a auzit, răspund încet.
Așez donița pe coama cerdacului. Îngerul de pază toarnă în ea apă încălzită de lacrimile unui flăcău tomnatic. E o noapte cu Lună Plină. Visele se îndeplinesc. Toate. Toate. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-8 Octombrie/2019

Mălini-7 Octombrie/2019

Am terminat de zdrobit strugurii. Nu au fost mulți , așa că nu a fost nevoie să chem câteva fecioare feniciene, m-am descurcat cu un zdrobitor de struguri manual. Au rămas neculeși doar strugurii albi, câțiva ciorchini și ăia necopți.Din struguri nu voi face vin, ci doar țuică. Mama îmi tot spune că nu mă grăbesc.
-Hai!, spune ea. Poate că vin alte ploi. Sau chiar va ninge. Nu e timp de stat cu ochii pe cerul toamnei.
-Dar tocmai am văzut un stol de păsări, răspund vesel.
-Bine, stai și privește-le zborul, apoi adă apă de ploaie din butoiul de plastic și clătește zdrobitorul, ligheanele și căldările. Să le clătești bine.
-Dar întâi, mă uit cum zboară păsările.
-Bine, Eduard. Uită-te.
Stolul de păsări zboară înspre Sud. Sunt multe aripi care se zbat pe cerul toamnei. Tare multe. Zâmbesc și mă întorc la muncă. Neobosit. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-7 Octombrie/2019

O lingură de magiun pe un sicriu bine închis


Înainte de ’89 eram cu toții tovarăși. Așa ne adresam tuturor , de la femei de serviciu la sergenți-majori sau chirurgi. Nu se supăra nimeni, dar suna tare hidos, cumplit de fals. Era o bucurie când cineva îți spunea pe nume, lăsând naibii, tovărășia roșie și licențele cu sonorități ruginite. Ne-am descurcat în labirint deși a spune ,,tovarăș’’ devenise o caznă, un fel de motto al zilei lipit de palma cu care dădeai noroc sau scriai.
După ’89, tovarășii s-au transformat în domni și doamne. Mai toată lumea spune că în acest fel îți arăți respectul față de cineva. Numele de botez a devenit parte secundară dintr-un sluj ciudat. Lumea vrea să rostești: doamna Florica, doamna Marghioala, doamna Sandibela, domnul Mentosan, domnul Ciuciulete, domnul Hambalistu’. Domnia s-a întins ca o boală general acceptată și mult așteptată pe tot întinsul patriei. De la tovarăș la domn sunt doar două trepte: una de egoism și alta de grandomanie. Totuși, numele de botez sunt tot mai multe. În gimnaziu, nu am avut niciun coleg care să aibă mai mult de un nume de botez. În Moldova acelor timpuri, era de neconceput ca un puști să se numească și Ion și Vasile. În ziua de azi, numele de botez sunt tot mai complicate și mai exotice. Nu știu de ce părinții se mai chinuie să le găsească nume de botez deosebite. După ce vor crește , vor deveni ,,domnul’’ sau ,,doamna’’, adică unul din enșpe mii de domni Popescu, Ionescu, Gogulescu sau una din catralioanele de doamne Năsulescu, Pudrulescu sau Botuleț. Depersonalizarea asta nu înseamnă respect, așa cum mulți afirmă ci încolonarea într-o tristă și nemeritată gloată, una elitistă( vezi Doamne!), unde a domni pe cineva e ca și cum ai da un like la o poză cu un motan legat de un comentariu senil de genul: ,,ce frumos, felicitări’’. Pierderea numelui de botez este cea mai mare bucurie făcută Diavolului. Imaginați-vă cum s-ar uita la dvs o doamnă necunoscută căruia i te adresezi : ,,Bună ziua, Ioana, Maria, etc’’. Ar considera salutul dvs, lipsă de respect? E posibil. Dar dacă vă adresați cu ,,doamnă’’, ar fi ok?Desigur. Chiar dacă în gând, imediat ce ați rostit cuvântul ,,doamnă’’ urmează cele mai cumplite înjurături? Da, e bine așa. Numele de botez trebuie ascunse, iar în locul lor trebuie aduse cuvinte pompoase care să justifice naiba știe ce. Bănuiesc că ați observat cum vorbesc străinii între ei , dacă se domnesc și când. Diferențele acestea sunt interesante și merită căutat adânc în trecut pentru a afla cum s-a ajuns aici. Pentru mine, această situație e simplă. A domni pe cineva e ca și cum ai pune o lingură de magiun pe un sicriu bine închis. Nimic mai mult. Nimic . . .

GOTHIC 41

zeii epasa mota şi-au înfipt picioarele de piatră
în lava gropilor comune
marko alunecă tot mai jos printre prădători nocturni
spirite gregare nimfe tunse chilug
odată cu el coboară şi ceilalţi prieteni ai mei îngropaţi fără cruce
peter mirko sasha
durerea nu poate fi cuprinsă de flacăra unei lumânări
e ca un peşte poo care se strecoară printre ochiurile plaselor pescăreşti
agonizant
ca o poveste despre masacrul de la drogheda
spusă în patul unei târfe acoperite cu vegetaţie putredă

ioana nu mă găseşte printre resturile epavei
avionului micului prinţ
astăzi
sunt un fir de iarbă lipit de cer
da.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA” – Editura Tracus Arte

Autor: Eduard Dorneanu
Editura : Tracus Arte
Anul : 2015
Număr pagini : 110
Redactor de carte : Teodor Dună
Imagine copertă : Mircia Dumitrescu