Mălini

Astăzi, orice om poate chema la masa lui pe îngerul de pază

Buna Vestire. Astăzi, orice om poate chema la masa lui pe îngerul de pază. Nu mă îndoiesc de credința și obiceiurile neamului meu. Aștept îngerul. Răstorn mămăliga pe un fund de lemn cafeniu. Voi mânca ,,mâncărică” de pește: sos din legume și carne de macrou. Farfuria îngerului o așez pe scaunul dinspre Răsărit, apoi aștept preț de o rugăciune curată.
-Am venit frate om, spune îngerul de pază. E fierbinte mămăliga ?
-E fierbinte, frate înger. Ce bine că ai venit.
Mâncăm în liniște.Nu cutez să îi privesc ochii.
-Apa e proaspătă, Eduard ?
-Da, frate înger. Abia am adus-o de la fântâna cu roată de lemn. Vrei să bei ?
-Da, frate om. Mi-e tare sete.
Îngerul bea apă rece, apoi continuă să mănânce. Știu că dincolo de albastru, tatăl meu zâmbește fericit. Și bunicul Vasile, și bunica Maria. Și toți Dornenii care au trăit cândva în binecuvântatul meu sat, Mălini.
Îngerul de pază se ridică și rostește încet:
-O viață fără tristețe să ai , frate om.
Închid pleoapele și mulțumesc. Aud cum alți îngeri de pază mulțumesc altor oameni, în alte case, în alte sate, cu aceeași bucurie. Binecuvântată este ziua de Buna Vestire. Ziua oamenilor și a îngerilor. Ziua fără de tristețe. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-25 Martie

La lumina noii Primăveri

Am uitat să încui poarta mică dinspre drum. Nu vreau să o las descuiată. Pot intra visele zbuciumate, umbrele inimilor mutilate, șoaptele apelor care caută maluri de carne. Cobor din cerdac. Pe șosea trec faetoane încărcate cu butuci de brad. Ascult sunetul făcut de potcoave și fornăitul cailor de povară, apoi încui poarta. Mă întorc în cerdac și mă așez pe băncuța de lemn. Beau ciocolată caldă și sparg nuci. La lumina noii Primăveri .

Stați departe de întuneric și de oamenii răi!
O seară fără tristețe să aveți!

Eduard Dorneanu
Mălini-17 Martie

Primăvara va alunga Vântul de Miazănoapte

Rafale de vânt izbesc neîncetat brațele fraților pomi, firele de iarbă și lumânările stinse ale mormintelor. Lupta va ține până când Domnul va rosti Binecuvântare nouă, iar Primăvara va alunga Vântul de Miazănoapte, dincolo de Munții cei Mari ai Stânișoarei. Până atunci, fiecare rugăciune curată se îndreaptă către albastru. Rugăciunile oamenilor. Rugăciunile fraților pomi. Rugăciunile apelor vii care izvorăsc la ceas de noapte în locuri unde Luminile aprinse de Înviere nu se sting. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-11 Martie

Mălini

Ne așezăm pe cioate de lemn. Cănile sunt încă fierbinți , așa că așteptăm să se răcească. Privesc în jur pomii înfloriți: vișinii, cireșii, și merii. Doar Oblio, mărul pădureț, nu are flori, el rodește o dată la doi ani. Morgothia, vișinul de pe hat, e plin de floare, dar cineva i-a tăiat o ramură uriașă și a aruncat-o alături în iarba de umbră. O privim triști, iar Yasmine e gata să plângă.
-Hai să bem mai bine ciocolata. Dacă se răcește, nu mai are același gust, spun eu la fel de trist.
-Da, hai. Auzi, da’ tu știi cuvinte alintate?
-Nu știu cum sunt alea.
-Cum, nu știi ? Casă-căsuță, masă- măsuță.
-Ciocolată caldă?
-Ciocolățică călduță.
-Ce fain. Ai învățat la școală ?
-Da. Și am învățat să fac și castele din chibrituri. Am făcut unul și am închis acolo patru cărăbuși. Pe unul îl cheamă Eduard ca pe tine.
-Adică, Eduard, este nume de cărăbuș?
-Bineînțeles.
Bem ciocolată caldă. Vântul duce petalele florilor de cireș pe ogor și acoperă cu ele urmele pașilor de înger, oasele celor rătăciți în eresuri și semnele malefice. Șanțurile dintre rândurile barabulelor sunt albe și întregul decor pare special, suprarealist.

Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini” -Volumul II/capitolul 1