Ruxandra Anton, Izvorul zidit, Editura Cronica, Iasi, 2004

Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu volumele de debut ale poeţilor. Deşi sunt cele mai lăudate cărţi, rar poţi citi o cronică negativă despre astfel de volume, ecoul lăsat este minor. Majoritatea cărţilor de debut ajung în „grajdurile lui Augias“ şi sunt considerate manifestări puerile ale unor oameni care vor cu tot dinadinsul să primească atenţie. Cronicile pompoase care ridicau în slăvi pe unii dintre debutanţi au fost uitate de mult, iar premiile obţinute au fost praf în ochi şi nimic altceva. Şi totuşi, unele dintre cărţile „începătorilor“ trec bariera timpului. Recunosc, îmi place să citesc volumele debutanţilor la mult timp după ce acestea au fost tipărite. Dacă între timp poeţii au mai tipărit şi alte volume, cu atât mai bine, îmi pot forma mai uşor o părere despre harul pe care îl au sau nu. Un astfel de exemplu este poeta Ruxandra Anton. Am citit Cartea lumilor dispărute, un volum de poezie rarisim despre care am şi scris în revista Cultura. Curiozitatea m-a făcut să citesc şi volumul cu care a debutat. Mă aşteptam să găsesc în Izvorul zidit (Editura Cronica, 2004) o altfel de poezie, nu ce scrie astăzi Ruxandra Anton, dar, spre surprinderea şi bucuria mea, m-am înşelat. Izvorul zidit este un volum care conţine poezie vie şi proză poematică de o rară sensibilitate. Dacă nu aş fi ştiut că am în faţa mea o carte a debutului, aş fi putut crede că aparţine unui poet consacrat cu un stil bine format, care şi-a croit drum în literatura română cu mult timp în urmă. Primul poem, Triumful absenţei, impresionează în mod deosebit, versurile de final fiind fabuloase: „Port doliu după îmbrăţişarea tatălui/ care e mereu grăbită/ mereu scuturată de vânt/ inima“. După o astfel de introducere în lirica Ruxandrei Anton, cititorul devine captiv al acesteia şi nu poate abandona lectura până ce nu citeşte fiecare vers şi nu ascultă fiecare bătaie de inimă a poetei. Şi eu am parcurs uimit vers după vers. M-am bucurat pentru faptul că am descoperit o poetă care nu s-a format în timp prin cine ştie ce mijloace artificiale, ci s-a născut din propriile trăiri asemeni marilor poeţi ai acestei lumi. Iată un fragment din poemul Nemărginiri: „În timp ce ţărmul se refugia în mine/ clipa era o fiară/ cu gura plină de clipele pe care le-am pierdut/ fără de drum era tandreţea/ şi zâmbetul închis într-un fir de iarbă“. Talentul nu poate fi pus sub semnul întrebării, nici vibraţia versurilor, nici prospeţimea şi ineditul acestora. Un alt poem care mi-a atras atenţia în mod deosebit este Seducţii umbrite. Iată un fragment: „Fericirea este seducţie/ nesupunerea este seducţie/ când te revolţi, ar trebui să ştii unde trosnesc lucrurile/ şi care adevăr e un pas uriaş înainte, /unde furtunile se prăbuşesc din senin“. Poezia Ruxandrei Anton seduce şi lasă impresia că trebuie recitită iar şi iar. Proza poematică din Izvorul zidit are forţă, expresivitate, sensibilitate. Universul poematic propus de Ruxandra Anton este cu totul special: „Când eram copil aveam bucuria îmbrăţişării a tot ce vedeam, acum îngroş accentele teatrale şi asta e o mare risipă“ (Parfumul trandafirului). Fiecare poem în proză are o doză de mister, o lumină care ne duce departe de labirintul monotoniei: „Ceea ce nu întrezăresc se va întâmpla pentru că în literatură mereu se va ivi un drum iminent care va străbate impresia cea mai puternică şi toate cărţile dindărătul meu“ (Ceea ce contează). Da!, Izvorul zidit este o carte de poezie puternică, un fel de manifest al poetei Ruxandra Anton, care luptă pentru poezia curată, vie, într-o lume literară în care valorile sunt adeseori confundate cu banalităţile obsesive şi agresivitatea limbajului. Pentru cei care iubesc poezia, cartea Ruxandrei Anton este dovada că adevăraţii poeţi sunt ei înşişi de la primul până la ultimul vers, de la prima până la ultima respiraţie.

Exista o teorie conform careia topurile muzicale sunt structurate pe sectiuni bine conturate. Teoria este cât se poate de adevarata daca luam ca exemplu topurile din strainatate unde trupele de black metal nu sunt la concurenta cu dervisii sau cu pustoaicele care au debutat peste noapte în nu stiu ce club dubios. În România, topurile sunt o mixtura nefericita compusa din fete cu picioare lungi, baieti destepti care au trecut de la dans la vocal, trupe formate din amatori haiosi având aere de megaclaptoni sau interprete promovate salbatic de anumite posturi de televiziune. Muzica de calitate s-a strecurat timid si foarte rar dincolo de bariera comercialului si a intereselor din ,,industria muzicala româneasca“.
În ultimul an, am aflat ca: ,,mortul poate umbla“ (Smiley –,,Dead man walking“), „dragostea se face-n minim doi“ (Alex Velea – ,,Dragostea se face-n minim 2“) sau ca ,,ne iubim ca la meteo“ si ,,e soare dar nu-l vad ioooo“ („What’s up feat Andra – K la meteo“). Care sunt cele mai
populare melodii ale momentului? Raspunsul este simplu: ,,Jameia“ – interpretata de Antonia si ,,Ecou“ – Elena feat.Glance. Melodia Antoniei impresioneaza. ,,Ecou“ este unul dintre cântecele care trebuie ascultate fara a baga în seama versurile. Refrenul, ,,ecou/uuu“ vrea sa fie partea de rezistenta a melodiei, dar cred ca nu se poate vorbi despre asa ceva. Muzica de calitate se difuzeaza foarte rar pentru ca nu cumva ,,marile hituri“ sa fie concurate. Un album care ar putea fi ascultat si peste o mie de ani cu aceeasi placere este ,,Celelalte cuvinte“ al trupei cu acelasi nume, înregistrat în anul 1986 la studiourile ,,Tomis“. Trupa ,,Celelalte cuvinte“ avea urmatoarea componenta: Calin Pop – voce, chitara; Marcel Breazu – voce, bas; Radu Manafu – voce, chitara; Leontin Iovan – percutie si Ovidiu Rosu – double six, voce. Era perioada cea mai buna a trupei. Prima melodie a albumului este ,,Scrisori pierdute“ pe versurile lui George Topirceanu. Desi are sub doua minute ca durata, ,,Scrisori pierdute“ este de o muzicalitate rara, versurile curg, armonia este totala. ,,Un sfârsit e un început“ este melodia adorata de câteva generatii de iubitori ai rockului. Versurile lui Marcel Breazu erau si cred ca mai sunt cunoscute peste tot în România. Muzica acestei melodii a fost compusa de Leontin Iovan si Radu Manafu. Calin Pop a fost fantastic. Cred ca putini solisti din lume se puteau masura cu el în anii ’80-’90. ,,Daca vrei“ a fost poate cea mai mediatizata melodie a lor. Muzica si versurile apartin lui Marcel Breazu. Primele patru versuri sunt absolut fabuloase, iar orchestratia este pe masura acestora. ,,La ceas târziu“ este o melodie sensibila, cu o linie melodica excelenta. Muzica si versurile apartin lui Calin Pop. ,,În zori de zi“ uimeste prin forta si dinamism. ,,Fântâna suspinelor“ este una dintre melodiile de colectie ale celor de la ,,Celelalte cuvinte“. Ultima melodie a albumului este ,,Despartire“, muzica si versuri Marcel Breazu. Desi era un album de debut, ,,Celelalte cuvinte“ a fost si poate ca mai este unul dintre cele mai ascultate si iubite albume de muzica rock. Trupa din Oradea nu a avut nevoie de promovare prin intermediul unor clasamente ridicole. Se poate vorbi despre ,,Celelate cuvinte“ ca despre o trupa legendara. Nimeni si nimic nu poate schimba asta. Despre topurile de fite românesti, doar de bine: ele au rolul de a scoate în fata anumite ,,vedete“. Publicul trebuie ,,bombardat“ zi de zi cu imaginea celor promovati. Melodiile celor din Top 5 vor rezista un timp în atentia publicului, apoi vor veni alte fete cu picioare lungi, alti baieti care au trecut de la dans la vocal, alte trupe cu nume haioase. Muzica adevarata va supravietui timpului. ,,Celelalte cuvinte“ sunt dovada vie ca afirmatia mea nu poate fi combatuta.

„Celelalte cuvinte“ si topurile de fite