Eduard Dorneanu

Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte



Scot cenuşa din sobe. Cociorva adună lacomă praful gri, încă fierbinte. Îmi este milă de albul zăpezii, aşa că arunc cenuşa în livadă sub un gard troienit. Desfac cu toporul câteva cioate de cireș. Coaja lemnelor opreşte de câteva ori lama toporului. Am nevoie şi de câteva lemne ,,,verzi” care în combinaţie cu cele uscate să menţină focul viu cât mai mult timp. Suflu în palme şi adun lemnele despicate din zăpadă. Urmele îngheaţă asemeni frazelor rostite sub ameninţarea uitării. Trec printre îngeri şi pomi. Vesel şi trist. Binecuvântat. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-1 Februarie

Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane


Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane: mărul ionatan și cireșul de pe hat. Ionatanul era ultimul rămas în viață dintre pomii altoiți cândva de tatăl meu. Din păcate, ramurile sale s-au uscat și o parte din trunchi a putrezit. Cireșul trebuia tăiat pentru că avea rădăcinile înfipte în hat, iar în lumea noastră, pomii și oamenii care au rădăcini în haturi otrăvite se usucă înainte de vreme, chiar dacă măreția lor trecătoare a bucurat priviri și suflete.
Au rămas doar pomii tineri, pomi plantați de mine în această primăvară. După ce Anotimpul cel Rău va pleca, pomișorii vor primi nume și alint nou. În amintirea celor dragi, plecați dincolo de albastru . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-10 Decembrie/2020

MONTGISARD

regele lepros a ridicat din nisip flamura cruciată
optzeci de fraţi au strigat numele Domnului.
sub scuturile celor plecaţi în căutarea binecuvântării
moartea dezbrăca de copilărie fecioarele maure..

aproape de Ramla l-am văzut pe Saint George
sabia lui despica toate cuvintele mincinoase.
oamenii morţi se îngropau singuri într-o nouă uitare
iar îngerul care vesteşte Apocalipsa a plecat către sud
spre a duce în infern capul lui Ahmed.

mi-am continuat marşul printre cadavrele luptătorilor solitari
cu coada ochiului închideam rănile muribunzilor.
credinţa se rezuma la respiraţie şi pas,
rugăciunea era ariergarda unei lumi în derivă.

nu am murit nici atunci. . .
drumurile s-au închis în cercul de sânge al ecoului.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Toamnă la Mălini. Așez câteva mere ionatane pe coama cerdacului, lângă lădița cu lemne de foc. Sunt mere culese de pe jos, dar sunt nespus de frumoase.
-Mere roșii, mere dulci-acrișoare, mere brumate, mere sărutate de brazda ogorului părintesc, spun încet.
O să le coc pe plită, la noapte, la vremea când Vântul de Miazăzi va bate la ferestre. Până atunci, voi aduna frunzele de tei de pe șanț, voi despica buturugi câlțoase și voi îndrepta haturile, în locurile unde plugul tractorului, le-a tăiat strâmb.
Toamnă la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. Acasă . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-18 Noiembrie