Fântâna Albă

Eduard Dorneanu Mălini 63, 7 63, Bucovina, Eduard Dorneanu, EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, Fântâna Albă, jurnalul apelor purpurii, Mălini, Mălini-Volumul I, Sacra Erotica, Sublimare 0 Comments

1 Aprilie

Bat clopotele. Sunetul lor domolește apele de munte și aprinde lumânare curată în locurile unde la 1 aprilie/1941, frații noștri au murit rostind numele Domnului și al Țării. Acolo au căzut sub gloanțele rusești sau spintecați de cavaleria rusă : Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan din satul Cupca și Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban din Carapciu și Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc din Trestiana și Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar din Iordănești și Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac din Suceveni și Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga din Pătrăuții de Jos și Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc din Pătrăuții de Sus. Și alte mii de români din Bucovina ale căror nume eu nu le știu. Trupurile lor au fost ascunse în gropi comune, iar sângele martirilor au sfințit drumurile care duc la o frontieră pe care inima mea o socotește ca fiind una vremelnică.
Bat clopotele. Rugăciunea este mai fierbinte ca oricând. Frații noștri au ajuns la Dreapta Celui Veșnic Viu. Domnul i-a primit la masa Sa și la vremea cuvenită se va întoarce cu ei acasă, în România. Și iar se va ridica Neamul nostru, căci dragostea Domnului este fără de margini . . .