Mălini

Domnul a legat cărările albastre

Domnul a legat cărările albastre, iar ploaia s-a oprit. Apele de munte sunt acum mai puternice. Zbuciumul lor ridică ecoul și rup tăcerea în mii de întrebări fără de păcat. Lumea se clădește iar și iar. Dintr-un cuvânt. Dintr-o picătură de ploaie. Dintr-un vis. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-4 Septembrie/2022

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968.Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacra Erotica (2015), Sublimare (2017), Poetica (2021) , Amprentele iubirii (2022) Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).

REFERINŢE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Ana Magdin, Dorina Șișu, Adi Secară, Stelian Țurlea.

Premii/Nominalizări

Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA”
Premiul ,,Mihail Sebastian” acordat de revista brăileană ,,Poem Caffe’ pentru volumul ,,POETICA”.
Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului”-2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volumul ,,POETICA”
Nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’-2015.

Bunica Maria

Mălini/anul 1964. În fotografie este Maria Dorneanu ( bunica dinspre tată ). La câteva zile după ce a fost fotografiată, bunica a plecat dincolo de albastru. Nu i-am cunoscut mângâierea, cântecul de leagăn sau alintul. Totuși, știu că acolo în Satul din Cer, bunica Maria se gândește și se roagă pentru mine neîncetat. Pentru că avem același sânge și purtăm numele de Dorneanu. Acum și mereu. Mereu . . .

Foto: Din arhiva familiei Dorneanu.

Seara închide ferestrele și cheamă luna pe un petec de cer

Plouă. Doi arici se opresc în dreptul zarnacadelelor, lângă fântâna cu roată de lemn. Caută ceva sau poate că în timpul ploilor de Primăvară, aricii trebuie să ducă la capătul speranței, ritualuri necunoscute nouă, oamenilor.
Scot apă. Roata de lemn este udă și simt cum răcoarea lemnului dezmiardă palmele mele muncite. Aricii pleacă. Se duc sub cerdac, acolo unde locuiesc de zeci de ani. Plec și eu către casă. Din cer cad lacrimi mărunte. Pe coama cerdacului, în căldarea de plastic , pe buzele mele.
-De unde vii?, întreabă mama, după ce intru în casă.
-De la fântână, răspund încet.
-Îți place să mergi prin ploaie. Așa sunt Dornenii. . .
Așez căldarea pe un taburet verde. O să beau curând ceai fierbinte. Seara închide ferestrele și cheamă luna pe un petec de cer. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-9 Mai/2022