Seara închide ferestrele și cheamă luna pe un petec de cer
Plouă. Doi arici se opresc în dreptul zarnacadelelor, lângă fântâna cu roată de lemn. Caută ceva sau poate că în timpul ploilor de Primăvară, aricii trebuie să ducă la capătul speranței, ritualuri necunoscute nouă, oamenilor.
Scot apă. Roata de lemn este udă și simt cum răcoarea lemnului dezmiardă palmele mele muncite. Aricii pleacă. Se duc sub cerdac, acolo unde locuiesc de zeci de ani. Plec și eu către casă. Din cer cad lacrimi mărunte. Pe coama cerdacului, în căldarea de plastic , pe buzele mele.
-De unde vii?, întreabă mama, după ce intru în casă.
-De la fântână, răspund încet.
-Îți place să mergi prin ploaie. Așa sunt Dornenii. . .
Așez căldarea pe un taburet verde. O să beau curând ceai fierbinte. Seara închide ferestrele și cheamă luna pe un petec de cer. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-9 Mai/2022
