Sublimare

Primăvara va alunga Vântul de Miazănoapte

Rafale de vânt izbesc neîncetat brațele fraților pomi, firele de iarbă și lumânările stinse ale mormintelor. Lupta va ține până când Domnul va rosti Binecuvântare nouă, iar Primăvara va alunga Vântul de Miazănoapte, dincolo de Munții cei Mari ai Stânișoarei. Până atunci, fiecare rugăciune curată se îndreaptă către albastru. Rugăciunile oamenilor. Rugăciunile fraților pomi. Rugăciunile apelor vii care izvorăsc la ceas de noapte în locuri unde Luminile aprinse de Înviere nu se sting. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-11 Martie

Mălini

Ne așezăm pe cioate de lemn. Cănile sunt încă fierbinți , așa că așteptăm să se răcească. Privesc în jur pomii înfloriți: vișinii, cireșii, și merii. Doar Oblio, mărul pădureț, nu are flori, el rodește o dată la doi ani. Morgothia, vișinul de pe hat, e plin de floare, dar cineva i-a tăiat o ramură uriașă și a aruncat-o alături în iarba de umbră. O privim triști, iar Yasmine e gata să plângă.
-Hai să bem mai bine ciocolata. Dacă se răcește, nu mai are același gust, spun eu la fel de trist.
-Da, hai. Auzi, da’ tu știi cuvinte alintate?
-Nu știu cum sunt alea.
-Cum, nu știi ? Casă-căsuță, masă- măsuță.
-Ciocolată caldă?
-Ciocolățică călduță.
-Ce fain. Ai învățat la școală ?
-Da. Și am învățat să fac și castele din chibrituri. Am făcut unul și am închis acolo patru cărăbuși. Pe unul îl cheamă Eduard ca pe tine.
-Adică, Eduard, este nume de cărăbuș?
-Bineînțeles.
Bem ciocolată caldă. Vântul duce petalele florilor de cireș pe ogor și acoperă cu ele urmele pașilor de înger, oasele celor rătăciți în eresuri și semnele malefice. Șanțurile dintre rândurile barabulelor sunt albe și întregul decor pare special, suprarealist.

Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini” -Volumul II/capitolul 1

Primăvara deschide ferestre și porți zidite în alb

S-au topit zăpezile. Primăvara deschide ferestre și porți zidite în alb și răcoare. Caut și găsesc vechile cărări. Cu fir de Lumină, Domnul coase rănile Lumii. Zâmbesc și privesc albastrul curat al Cerului. Rostesc numele celor dragi Inimii mele. Împreună cu El. Vesel ca un prunc căruia Primăvara i-a spus la ureche o taină care aduce liniște și fericire. Din nou. . .

Stați departe de întuneric și oamenii răi!

Eduard Dorneanu
Mălini-9 Martie

Mălini

O însoțesc pe mama până la poarta dinspre drum, apoi ea iese în șosea și merge preț de o rugăciune blândă către ulița care duce la biserica satului. Nu există imagine mai sfântă ca aceea a unei mame care merge la sfântul locaș. În spatele mamei, Lumina curăță de pași drumurile satului. Îngerul de pază o urmează la o distanță de șaisprezece bătăi de inimă. O privesc cu drag. Ca pe singura ființă care poate deschide porțile Cerului.
Drumul de Credință al mamei continuă. Sub Lumina Celui Veșnic Viu. În cel mai frumos loc din Univers. La Mălini…

Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini”-volumul III