EDUARD DORNEANU Poet prozator. Membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România

Am auzit primul strigăt al Primăverii

Am auzit primul strigăt al Primăverii. M-a strigat pe numele de copil, apoi pe cel de bărbat. I-am răspuns împreună cu frații pomi, cu fântâna cu roată de lemn și cu brazdele ogorului strămoșesc. Ecoul chemării mi-a ars pleoapele și am simțit pe buze, gust de miere. Primăvara e aproape. Aproape . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-25 Februarie

Furtuna a trecut

Furtuna a trecut. Apele s-au limpezit, iar norii-copil s-au întors pe cerul sacru al satului meu drag. Primăvara e aproape. O voi striga pe numele de anotimp, apoi pe cel de Zeiță. La noapte, când stelele vor trimite lumină curată peste Mălini. Atunci . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-25 Februarie/2020

Mălini-23 Februarie

Apele Suhăi și ale Moldovei par mai negre, mai triste. Un abur gri a învelit Pădurea Prisos.
Pe șosea trece un faeton tras de o iapă uriașă, albă. În spatele faetonului aleargă cuminte, un mânz negru cu steluță albă în frunte. Va mai trece un timp până ce mânzul va simți asprimea hlobelor și a zăbalei. Deocamdată, acesta aleargă în spatele faetonului stârnind zâmbete și bucurie. Ascult cum se îndepărtează sunetul potcoavelor care apasă asfaltul șoselei. Ascult și îmi pun o dorință. Apoi încă una. Și încă una. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-23 Februarie

Au înflorit urmele umbrelor

Miez de noapte la Mălini. Au înflorit urmele umbrelor, iar cuvintele de dragoste au aprins Marele Rug. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-20 Februarie

Mălini – 5/6 Februarie

Miez de noapte la Mălini. Beau ciocolată caldă, afară, în cerdac. Am o napolitană, dar și patru nuci. Lovesc învelișul de lemn al nucilor cu un ciocan vechi. Se aude plânsul noii zile. Zâmbesc și scot miezul nucilor, apoi îl așez pe coama cerdacului.
-Vino, vino, zi albastră, murmur, ca în copilărie, când, rămas singur acasă, așteptam fără de somn, zorii de zi.
-Vino, vino, zi albastră, șoptește îngerul de pază.
Bem ciocolată caldă, pe rând, din aceeași cană.
-Vrei și miez de nucă?, întreb încet.
Îngerul de pază nu răspunde. Desenează pe o hârtie albă, o apă albastră ori cerul de dimineață, nu știu.
-Ce e acolo?, întreb mirat.
-Inima ta , frate om, răspunde îngerul de pază.
Miez de noapte la Mălini. Rup în două mica napolitană. Se aude plânsul noii zile. Și ecoul rugăciunii spuse pe fugă de un înger flămând și de un bărbat cu sufletul întreg . . .

Eduard Dorneanu
Mălini – 5/6 Februarie