ZIUA DE DULCE

Ziua mea a început aiurea. Am deschis televizorul și am văzut cum câțiva domni îmbrăcați caraghios țineau discursuri despre un eveniment istoric. Clișeele mă enervează, așa că am închis repede vizorul către banal. Știu, o să spuneți că asta se întâmplă în zilele de 13. Nu, nu e așa. 13 septembrie este ziua internațională a ciocolatei. O astfel de zi nu poate fi decât o zi super faină. Cifra 13 nu mai are nicio putere . Îmi amintesc cum așteptam să aducă marfă la cofetărie din sat în anii 70-80. Ciocolata era o marfă de lux. Foarte rar reușeam să cumpăr așa ceva. Ciocolata cu rom costa 6, 25. Mai exista o ciocolată la 4,50, subțire cu nume de pastă de dinți, ,,Primăvara’’. Ciocolata cu gust bun sărea de 10 lei. Nici bomboane de ciocolată nu prea se găseau. În primăvara anului 1988, am reușit să plec într-o excursie organizată de câțiva profi ai liceului unde eram elev. Excursia a durat 7 zile și a am vizitat o groază de localități din Ardeal, iar ca bonus Debreținul. Am rămas uimit când am văzut că în Ardeal existau dulciuri, aproape în orice localitate chiar și la sate. În Ungaria, ciocolatele erau atât de ieftine încât mi-am permis să cumpăr câteva zeci, fără să mă mai uit la marcă sau la compoziția lor. Majoritatea ciocolatelor s-au topit pe drum deoarece era o căldură îngrozitore.

Nu e un secret, îmi place mult ciocolata caldă. În fiecare dimineață beau ciocolată caldă, așezat pe o cioată de brad în livadă. Îmi place gustul ei, căldura, aroma. Da, 13 septembrie este o zi de dulce, o zi faină în care de fapt sărbătorim bucuriile mici ale vieții. Oricât de rare ar fi. . .

Eduard Dorneanu
Mălini 13 septembrie 2014

156703_435736836492619_208039850_n (1)