X-ul pe stil vechi

Unii își închipuie că regiile de doi lei jumate’ sunt capodopere. Că în ziua de azi, oamenii doar primesc informație și nu mai gândesc.  Adică, noi locuitorii Planetei Pământ, ne-am tâmpit peste noapte, ca să nu spun după ,,revoluție’’, și doar câteva capete iubitoare de trabuc cubanez mai pot procesa realitatea.

Aseară, căutam un algocalmin. Evident, nu am găsit. M-am întristat brusc când mi-am dat seama că nu există nicio farmacie deschisă pe timp de noapte , așa că șansele ca să îmi treacă durerea de măsea sunt  nule. Bun, am deschis televizorul. Când e să ai ghinion, ai până la capăt, așa că am nimerit un post care transmitea meciul FCSB(adică Steaua în varianta mascată)-Viitorul.  Bun, am zis, o să mă holbez la meciul ăsta și precis voi adormi.  Steliștii atacau după sistemul ,,noi nu marcăm în viața asta decât un gol’’, iar viitorimea condusă de pe margine de domnul Hagi, a aplicat metoda ,,noi nu șutăm la poarta adversă, dar înscriem un gol’’. Îmi amintesc că am vorbit despre acest meci la telefon cu o doamnă care mi-a zis, acum 2 zile:,,se va termina egal, probabil 1-1’’. Hmm, până și scriitoarele știu scorul exact al unui meci, numai, noi bărbații, care am văzut sute de meciuri, habar nu avem. În fine, prima repriză a fost un asalt continuu la poarta domnilor îmbrăcați în tricouri albe. Viitorașii nu au pus probleme fecesebiștilor. Poate că rezultatele alegerilor din Franța i-au supărat atât de tare încât nu au mai dat randament în teren, poate că aprilie, luna asta capricioasă, i-a făcut melancolici. Se poate, nu? În prima repriză, fecesebiștii sau steliștii ( nu mai știu cum să le spun) au fost cât pe ce să înscrie de opt ori și să primească cel puțin două lovituri de pedeapsă. Totuși, s-au limitat la a înscrie o singură dată, iar loviturile de pedeapsă au fost trecute la categoria s.f. . Repriza a doua a fost la fel: steliștii au atacat, iar viitorimea s-a apărat, a contraatacat și …hoopa, uite o puștoaică!, ba nu, pardon, au egalat, naiba știe cum, nu am văzut faza fiindcă mă plictisisem așa de tare încât am început să număr oi imaginare. După egalare, m-am gândit la doamna scriitoare care a ghicit nu doar semnul X, dar și numărul de goluri. O sun:

-Ai ghicit, îi spun. S-a terminat 1-1.

-Normal, răspunde ea. Numai bărbații nu se pricep la fotbal. Voi credeți că ăia joacă pe bune.

-Și nu e așa?

-Te doare ceva? Ce întrebare e asta?

– O măsea.

-Eram sigură. Ăsta e un X pe stil vechi. Se vede din avion.

-Și de ce nu mi-ai zis să nu mă uit la meci? M-au enervat ăia. Chiar ne cred proști.

-Lasă, nu te supăra. Asta e.

Clar, trăim într-o societate unde X-urile pe stil vechi sunt frecvente. Regiile de doi lei jumate’ sunt la mare căutare. Și trabucurile cubaneze. Evident. . .

 

Eduard Dorneanu

Mălini-25 Aprilie/2017