Tata

Tata, Neculai Dorneanu, s-a născut într-o zi de 13 noiembrie, la Mălini. Nu o să scriu ceva siropos sau patetic despre el. Imi amintesc pe tata curățând mere în grădină. Îmi amintesc cum pregătea borș de fasole sau cum mergea cu mine la frizeria din centrul satului. Și unele dintre poveștile lui mai sunt încă vii în mintea mea. Desigur, îmi amintesc și anii lui de boală cumplită.
Amintirile despre tata mă ajută să trec prin viață mai ușor. Deși a plecat dincolo de albastru acum mulți ani, încă mai cred că o minune îl va aduce acasă, sănătos. Aș vrea ca pentru o zi, o oră sau o jumătate de răspuns să vină iar acasă.
Zilele de naștere ale celor plecați nu se sărbătoresc. O să privesc răsăritul soarelui, în grădină, lângă Ioana, mărul ionatan. Alături de îngerul de pază. Lângă ogorul pe care tata și ceilalți Dorneni l-au iubit și l-au muncit. Viață de viață. Anotimp de anotimp. . .

parinții