Mălini

GÂND

Dacă există icoane făcătoare de minuni? Da, există. Le văd în fiecare zi. Sunt mâinile muncite ale mamei, mâinile muncite ale femeilor trăitoare în satele moldovenești. Mâinile care muncesc pe ogorul strămoșesc. Mâinile care știu să facă semnul crucii la ceas de rugăciune curată Mâinile care leagănă copii aducând liniște și zâmbet pe chipurile lor. Mâinile care alină dureri și îndepărtează neliniștea. Mâinile muncite ale femeilor din satele moldovenești sunt icoane făcătoare de minuni. Niciodată înlăcrimate. Niciodată . . . . Eduard Dorneanu Mălini-18 Iulie/2017

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 8

-După o sută de ani ai apărut și tu. Puteam să fiu ucisă de careva, violată sau să crăp ca o proastă, pur și simplu. Teona e furioasă. Lovește cu piciorul roata din față-stânga a mașinii sale și e gata să izbucnească în lacrimi. -Puteai să îmi spui că ajungi așa târziu.Ce fel de om ești? -Locuiesc în centrul satului, iar tu ești cu mașina la intrare în sat, în locul numit Mielușoaia.Voiai să mă teleportez? -Știu că nu ai mașină, dar puteai să iei măcar o bicicletă de la… Citeste continuarea →

Mălini-13 Iulie/2017

O parte din popușoi s-au ridicat, dar nu cred că vor lega. Gheața venită din înalt i-a mutilat. Vor aștepta toamna ca niște oșteni credincioși ogorului chiar dacă roadele lor vor fi simbolice. Și totuși, ceva minunat s-a întâmplat. Vișinii Marko și Sasha nu au avut deloc de suferit. Am cules fructele vișinii și m-am bucurat mult. Parcă asupra lor, furtuna nu a avut nicio putere. -Cineva i-a ocrotit, spune îngerul de pază. -Da, frate înger, răspund bucuros. Poate, prietenii mei plecați dincolo de albastru. Dragii mei prieteni din tinerețe…. Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 7

Vișinii Marko și Sasha au crescut. Acum sunt mai înalți ca mine și străjuiesc partea dinspre casă a ogorului. Roadele lor, încă necoapte, sunt legănate de vântul aspru care vine dinspre Munții Stânișoarei și descântate în nopțile cu lună nouă de îngerii de pază ai copiilor orfani. În fiecare zi , mă așez pe iarbă între cei doi frați pomi și beau ciocolată caldă. Brațele lor mă ocrotesc de șoaptele veninoase, de privirea minotaurilor și de tristețe, Uneori, fluier încet melodii din anii ’90. Aștept ca de undeva din albastru… Citeste continuarea →