MĂLINI-Volumul II

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 19

Strâng în mână o ciocolată cu rom. Are un ambalaj asemănător cu al ciocolatei din copilăria mea, dar gustul nu e la fel. O mănânc,și pentru că nu foarte des am ocazia să gust dulciuri care nu sunt foarte ieftine. Deschid aparatul de radio și aud versurile unei melodii foarte cunoscute. Se cântă despre strada Popa Nan din București. Asta îmi amintește de copilărie, atunci am cunoscut pe cineva care locuia acolo. Era o vară capricioasă. Așteptam luna septembrie, urma să merg la școală în clasa întâi. Ca să mai… Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 18

Am dormit foarte rău. Mi s-a părut că aud cum aleargă cineva prin cerdac. Am ieșit afară de câteva ori, dar nu era nimeni. M-am întors în așternut, când pe o parte când pe alta cu gândul la zgomotul pașilor făcut de cineva nevăzut. -Ieși afară!, strigă mama. Ia hârlețul. Am cumpărat patru pui de pom . Hai!,să le faci gropi și să îi sădești. Hai, că ai timp de dormit tot restul vieții tale. Cam ăsta e scopul marilor și noilor generații. Ies afară și iau hârlețul din magazie…. Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 17

-Dacă ai carnet de conducere, iată, ești mereu pe drum, spun eu Ioanei. Puteai să mă suni ca să știu că vii încoace. -Am adus pești lui Ify. Da’, ce credeai că am venit pentru tine? -A, tu și Ify sunteți prietene. Am uitat. -Desigur, că suntem. Pisicile negre și fetițele frumoase sunt prietene, răule. Ai uitat? Stăm în livadă pe cioatele de brad. Ify mânăncă un fel de pești mici aduși de Ioana. -De unde ai cumpărat peștii ăștia așa mici? -Lucian i-a adus, habar nu am de unde…. Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 16

Diavolul citește scrisorile de adio ale sinucigașilor. Pădurile vuiesc, apele se strâng speriate în maluri, iar Charon cerșește milă umbrelor care aleargă de o parte și de alta a păcatului. Diavolul citește cu voce de femeie scrisorile sinucigașilor. Numele oamenilor cuprinși de pământ sau de cuptorul crematoriului par metafore decapitate la porunca unui stăpân nemilos. Scrisorile sinucigașilor încep și se termină cu un adevăr chinuit, cu o sintagmă sau cu o frază în care durerea acoperă speranța cu pământ și umbră de cruce. Diavolul citește cu voce tot mai tare…. Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 15

1 octombrie/2015. Domnul îmi strigă numele pentru a patruzeci și șaptea oară. Primesc chemarea odată cu răsăritul soarelui, în livadă, lângă Ioana, cireșul de pe hat. Mă bucur și simt cum firele de iarbă de pe hat îmi mângâie tălpile. Primesc desculț chemarea Domnului ca un prunc proaspăt botezat în lumina Vie. În jurul meu, culorile nasc culori, ecoul naște ecou, focul acoperă foc. Brațele Ioanei mă îmbrățișează strâns . Strâns. -De ce stai desculț?, întreabă mama. E cald, dar o să răcești. Știi că nu ai asigurare medicală, nu… Citeste continuarea →