Eduard Dorneanu

FRUCTUL ASCUNS

Lipsesc șaișpe cartușe Din încărcătorul pistolului mitralieră Nu am cu cine vorbi Ioana e beată Nu am semnal la telefon Beatrice are nările albe albe și vorbește cu micul cactus afară toamna vindecă ogorul de pașii umbrelor fluxul de energie activează karma colectivă și camera se umple cu sângele alb izvorât din ochii și sfârcurile femeilor vreau să plec mi-e poftă de ginul îndoit cu sânge rămas nebăut în casa concubinelor ies afară alături de ioana cine întreabă ea cine naiba mă atinge cu limba și degetele pe sâni nu… Citeste continuarea →

FORNICAȚIE

palmele ioanei se odihnesc pe șoldurile mele e o nouă zi a recunoștiinței gemetele noastre nasc puncte cuantice suntem binecuvântați pentru fiecare introspecție morganatică nu e nevoie de accesorii nici de promisiuni hipersensibilitatea se câștigă prin dureri compensatorii palmele ioanei se încălzesc apoi lasă loc buzelor le privesc cum urcă și coboară lacome ude senzuale simt buzele ioanei palmele ioanei și bătăile de inimă ale unei regine mă ridic și îi cer ioanei să se așeze cu fața la sfântul altar voi asocia imaginea ei cu dulceața flagelării lovesc pe… Citeste continuarea →

Cărțile mele la Bookfest-Salon internaţional de carte- Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017

Bookfest-Salon internaţional de carte Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017 Puteți găsi cărțile mele la standurile Editurilor Eikon și Tracus Arte Cu respect, Eduard Dorneanu

47

Domnul mi-a strigat numele Pentru a patruzeci și șaptea Toamnă Mă plimb desculț prin livadă Alături de îngerul de pază Adunăm roade căzute în noroi și acoperim răni albastre un măr de la fratele pom oblio o nucă de la fratele pom sibil un măr de la Ioana mărul ionatan alt măr de la fratele pom fiindcă și încă un măr de la Helga mărul de pe hat eduard eduard eduard domnul mi-a strigat numele plouă alerg prin noroi împreună cu îngerul de pază repede spune el să punem undeva… Citeste continuarea →

GASPING

Liniștea camerei este răspunsul canonic trimis din îmbrățișare în îmbrățișare Până la doliul arcuit al cărnii eu și ioana suntem contestatari pasivi ai acestei zile generatoare de superficialitate respirația mea anunță iminenta explozie albă nu îmi pasă dacă umanitatea s-a retras într-un episod depresiv major ce importanță are dacă diavolul este acum un perigeu imaculat mișcările mele par arme tectonice gata să fragmenteze noaptea celor trei califi și da urmează explozia albă marea simfonie a potenței care aprinde sfârcurile ioanei cine naiba ar fi crezut că liniștea este un răspuns… Citeste continuarea →