Alexandrina Dorneanu

GÂND

Dacă există icoane făcătoare de minuni? Da, există. Le văd în fiecare zi. Sunt mâinile muncite ale mamei, mâinile muncite ale femeilor trăitoare în satele moldovenești. Mâinile care muncesc pe ogorul strămoșesc. Mâinile care știu să facă semnul crucii la ceas de rugăciune curată Mâinile care leagănă copii aducând liniște și zâmbet pe chipurile lor. Mâinile care alină dureri și îndepărtează neliniștea. Mâinile muncite ale femeilor din satele moldovenești sunt icoane făcătoare de minuni. Niciodată înlăcrimate. Niciodată . . . . Eduard Dorneanu Mălini-18 Iulie/2017

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 7

Vișinii Marko și Sasha au crescut. Acum sunt mai înalți ca mine și străjuiesc partea dinspre casă a ogorului. Roadele lor, încă necoapte, sunt legănate de vântul aspru care vine dinspre Munții Stânișoarei și descântate în nopțile cu lună nouă de îngerii de pază ai copiilor orfani. În fiecare zi , mă așez pe iarbă între cei doi frați pomi și beau ciocolată caldă. Brațele lor mă ocrotesc de șoaptele veninoase, de privirea minotaurilor și de tristețe, Uneori, fluier încet melodii din anii ’90. Aștept ca de undeva din albastru… Citeste continuarea →