Sfințenia

Cred că Omul poate ajunge Sfânt. Din toată inima cred. Nu mă refer la omul care se închide între patru pereți și repetă la nesfârșit rugăciuni medievale. Nici la clericii îmbrăcați în haine poleite deși cu siguranță și din rândul lor, Domnul va alege pe cei Drepți. Eu cred că oamenii cu Suflet bun sunt adevărații Sfinți, cei care nu risipesc Iubirea ci o împart celorlalți. Mă refer la Oamenii care la ceas de seară scriu poemele și povestirile Lumii. Ale acestei Lumi, nu ale unei Lumi idealizate prin legi religioase îndoielnice. Oare Domnul nu iubește pe cel care scrie, pe cel care sculptează, pe cel care pictează, pe cel care cântă? Oare Domnul nu zâmbește când numele Lui este rostit în picioare, cu voce tare, și nu se întristează când vede cohortele de îngenunchiați care înconjoară racle în care dorm oasele adormiților?
Cred că Omul poate ajunge sfânt. Chiar dacă a avut păcate nenumărate,Nu cred că Domnul ne va pedepsi pentru greșelile noastre. Poate că ne va mustra, dar nu ne va pedepsi. Și mai cred că pot rosti numele celor care au primit sfințenia pentru că au slujit Iubirea. Sunt cei care au trudit și iubit Literatura: Eminescu, Nichita, Buzura, Minulescu, Bacovia, Petrescu, Neagu și mulți , mulți alții. Ei nu vor avea icoane și nimeni nu se va închina în fața lor, dar cărțile acestora vor tămădui suflete, anotimpuri și clepsidre. Da, cred că Omul poate ajunge Sfânt. Dar pentru asta e nevoie nevoie de Iubire, nu de slugărnicie, ipocrizie și obscurantism. Și mai e ceva. e nevoie de repere noi, nu medievale și de curaj pentru a spune răspicat numele celor sfințiți în Iubire.
Cu respect,
Eduard Dorneanu
Mălini-22 Iulie/2017