Sasha

E unul dintre prietenii mei din tinerețe. L-am văzut, i-am auzit bucuria, durerea, uimirea și am întors împreună clepsidre în care nisipul purpuriu se scurgea alene. El, împreună cu Marko, amândoi sârbi, sunt personaje principale în ,,Departe de Troia’’ , dar apar și în unele capitole din ,,MĂLINI’’. Cu Sasha m-am întâlnit întâmplător, în anii ’80 la un chef făcut la o terasă din apropierea Cetății Sucevii. Marko, cel mai bun prieten al lui Sasha mă învitase la un pahar de Martini și câteva sticle de bere. Așa ceva era greu de refuzat în acea vreme, așa că m-am dus la chef fără să pun multe întrebări. Când am ajuns, Sasha povestea ceva din copilărie. Zicea el că la vârsta de cinci ani a fost strigat la poartă de un bărbat îmbrăcat elegant. Părinții săi plecaseră de acasă, iar micul Sasha rămăsese de capul lui. Bărbatul elegant i-a spus că este Dumnezeu și că a hotărât să facă din Sasha un copil foarte bogat. Pentru asta , Sasha trebuie să îndeplinească o condiție:să adune hainele părinților și să le arunce în râul care curgea în apropierea casei. În unul dintre capitolele volumului 3 din ,,MĂLINI’’ voi povesti întâmplarea mai pe larg, dar esența e că Sasha a aruncat hainele și a spus ce a făcut tuturor copiilor din sat. Lumea a spus în batjocură despre copilul Sasha că era așa de nătâng încât chiar și Dumnezeu care face numai bine s-a distrat cu el, păcălindu-l. Sasha a suferit cumplit și nu a uitat niciodată acea întâmplare. De fiecare dată când bea un pahar în plus, povestea acea întâmplare bizară. M-a întrebat, atunci când m-a cunoscut:
-Crezi? Spune, Eduard, crezi că era chiar Dumnezeu?
-Da, i-am răspuns. El era.
-Numai tu și Marko mă credeți. Restul lumii râde de mine. Ești sigur că era Dumnezeu?
-El era. Și să știi că Dumnezeu nu te-a mințit.
-Atunci, vei fi prietenul meu. Așa cum e și Marko. Și nu o să îți fie rușine cu mine? Și nu o să râzi niciodată de mine?
-Nu, Sasha. Niciodată.
M-a îmbrățișat și am rămas prieteni pe viață. Trupul lui și al lui Marko putrezesc undeva, într-o groapă comună. Și în amintirea lor am scris ,,Departe de Troia’’.
În fiecare duminică scriu numele prietenilor mei din tinerețe pe pomelnicele duse la biserică. Numele prietenilor mei sunt citite alături de cele ale Dornenilor și pomenite la biserica din Mălini. I-am promis lui Sasha, acum mulți ani că nimeni nu va mai râde de el și de numele lui. Cu voia Domnului, sper că m-am ținut de cuvânt.

Eduard Dorneanu
Mălini-11 Ianuarie/2017