Sacrificiul Celorlalți

Mereu au existat generații de sacrificiu. Și eroi am avut, nu puțini. Eroii noștri au fost adeseori trădați. Mai întâi de prieteni, apoi de urmași. Au simțit durerea în diferite și cumplite feluri. Așa a fost să fie…
Mă gândeam , cum trece această zi. E totuși 27 Mai. E ziua când într-un document emis la Iasi, Mihai Viteazul se intitula : ’’ Io Mihai Voievod,din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţarii Românesti si al Ardealului si al Moldovei” . Era în 27 Mai/1600. Mihai Viteazul alungase pe Ieremia Movilă și realizase Unirea celor trei Țări Române. Și totuși, ziua trece tern. Oamenii politici nu au timp pentru evocarea unui mare eveniment. Nici celorlalți, nu le prea pasă. Atunci, de ce aș crede că le pasă cu adevărat de celălalalt eveniment?, de la 1 Decembrie. Există o Unire demnă de Liga Campionilor și o Unire vitregă, de care nu prea avem chef să ne amintim pentru că nu are parfum de mici și damf de bere?
Tristețe. Înțeleg că va trebui să treacă ani. Să se risipească în albastru, generațiile care azi nu respectă eroismul, durerea și tinerețea pierdută a înaintașilor noștri. Ne place să ne mândrim cu numele strămoșilor, cu faptele lor de arme, dar e greu să ne amintim reperele sacre ale Neamului Românesc. Sacrificiul celorlalți, al celor care au luptat pentru Patrie nu aprinde luminile amintirii. Nici speranțele. Nimic.
Sunt trist. Mă duc să aprind o lumânare în memoria lui Constantin Ticu Dumitrescu . Și el s-a născut, acum mulți ani, pe 27 mai. Domnul să îl aibă în pază și să îl ferească de ipocriți și uitare

Eduard Dorneanu
Mălini-27 Mai/2018. .