PENTRU CINE TAC CLOPOTELE

Nu cred că o sportivă care a primit nota zece în perioada cretacică a gimnasticii poate promova o țară în anul 2014. Sigur, poate promova diferite produse: saltele, ciori lavabile sau bere pentru albit părul de pe picioare, dar nu imaginea unei națiuni. În schimb, Szobi Cseh va face asta de fiecare dată când unul dintre filmele în care a fost distribuit rulează în străinătate pe micile sau marile ecrane. Szobi nu primea o rentă lunară uriașă din partea statului român, așa cum primește o anumită gimnastă lăudăroasă , dar ajuta copiii cu mari probleme și animalele fără stăpân. Avea proiecte generoase. Era un om deosebit. Imediat după ce a murit, au apărut și ,,prietenii’’ de ocazie. Oameni care nu l-au vizitat de zeci de ani au început să se laude la televizor cu prietenia lor sinceră față de cel dispărut. Astfel de ,,caractere’’ îmi provoacă un dezgust deplin, nimic altceva. Am mai observat că Szobi a fost înmormântat cu onoruri militare și decorat cu nu știu ce ordin foarte important. Povestea asta m-a făcut să mă gândesc la următoarea situație: un bărbat iubește o femeie. Din păcate, femeia îl ignoră în fiecare zi. Bărbatul moare, iar femeia are oarece remușcări și pune numele bărbatului mort primului copil pe care îl naște. Evident, tatăl copilului nu este bărbatul mort. Cam așa este și recunoștiința statului român: sunt ridicați în slăvi oameni cărora nu le pasă absolut deloc de țară, cultura și neamul românesc, iar cei care au promovat cu adevărat imaginea țării sunt uitați. A trage salve în onoarea unui decedat și a medalia post-mortem pe cineva plecat dintre noi este inutil.
Astăzi, clopotele au bătut pentru Szobi. Pentru ignoranți, ipocriți și nesimțiți, clopotele tac. Și azi, și mâine. Mereu.

Eduard Dorneanu
Mălini 4 august 2014
156703_435736836492619_208039850_n (1)