Mălini-6 Septembrie/2017

Scot semințele din doi bostani galbeni. Le întind pe un ziar, în cerdac. Sunt cam mici, dar le voi prăji pe plita încinsă a sobei de tablă din livadă. A apărut și Ify. Mă privește curioasă. -Sunt semințe de bostan. Nu cred că îți plac. -Miau, răspunde pisica neagră. Aduc din casă, o jumătate de turtă și o rup în bucățele, apoi le așez pe coama cerdacului. Ify începe să mănânce. Luna plină călătorește înspre Munții Stânișoarei. Apoi și mai departe. Departe. . . Eduard Dorneanu Mălini-6 Septembrie/2017

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 16

Diavolul citește scrisorile de adio ale sinucigașilor. Pădurile vuiesc, apele se strâng speriate în maluri, iar Charon cerșește milă umbrelor care aleargă de o parte și de alta a păcatului. Diavolul citește cu voce de femeie scrisorile sinucigașilor. Numele oamenilor cuprinși de pământ sau de cuptorul crematoriului par metafore decapitate la porunca unui stăpân nemilos. Scrisorile sinucigașilor încep și se termină cu un adevăr chinuit, cu o sintagmă sau cu o frază în care durerea acoperă speranța cu pământ și umbră de cruce. Diavolul citește cu voce tot mai tare…. Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 15

1 octombrie/2015. Domnul îmi strigă numele pentru a patruzeci și șaptea oară. Primesc chemarea odată cu răsăritul soarelui, în livadă, lângă Ioana, cireșul de pe hat. Mă bucur și simt cum firele de iarbă de pe hat îmi mângâie tălpile. Primesc desculț chemarea Domnului ca un prunc proaspăt botezat în lumina Vie. În jurul meu, culorile nasc culori, ecoul naște ecou, focul acoperă foc. Brațele Ioanei mă îmbrățișează strâns . Strâns. -De ce stai desculț?, întreabă mama. E cald, dar o să răcești. Știi că nu ai asigurare medicală, nu… Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 15

1 octombrie/2015. Domnul îmi strigă numele pentru a patruzeci și șaptea oară. Primesc chemarea odată cu răsăritul soarelui, în livadă, lângă Ioana, cireșul de pe hat. Mă bucur și simt cum firele de iarbă de pe hat îmi mângâie tălpile. Primesc desculț chemarea Domnului ca un prunc proaspăt botezat în lumina Vie. În jurul meu, culorile nasc culori, ecoul naște ecou, focul acoperă foc. Brațele Ioanei mă îmbrățișează strâns . Strâns. -De ce stai desculț?, întreabă mama. E cald, dar o să răcești. Știi că nu ai asigurare medicală, nu… Citeste continuarea →