Mălini-2 Iulie/2017

În jurul meu se ridică tot felul de clădiri uriașe, unele adevărate palate. Eu am încercat și încerc să păstrez casa mea tradițională exact așa cum era și în anii copilăriei mele. Pentru asta , Domnul m-a răsplătit: la Mălini , zilele par nesfârșite, iar nopțile aduc vise minunate. Și m-a mai răsplătit Domnul cu încă o Bucurie: m-a învățat să fiu fericit departe de mirosul putred al banului și de minciunile prietenilor de strânsură. Da…sunt un om cu sufletul întreg. Și astfel voi rămâne. Mereu . . . Eduard… Citeste continuarea →

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 1

Pe șosea trec două faetoane încărcate cu lucernă . Calul care trage primul faeton fornăie și primește câteva bice pe spinare de la stăpânul său. -Las’ cî ti giugănesc eu sâmbâtî șî n-ai sî mai ai tu airi di aiestea, îi strigă omul cocoțat pe uriașa movilă vegetală. Scot tărăboanța din șopron și o parchez în fața prundișului rămas după ce a fost cârpită aleea de asfalt. Ar trebui să car prundișul sub cerdac și în felul acesta să astup gropile făcute de ploaie sau de scalda găinilor. Ridic prima… Citeste continuarea →

ÎMBRĂȚIȘARE DE TAINĂ

umanul este hotarul dintre vinovăţie şi defetism dumnezeu ucide martorul direct al fracturării cinicului şi lasă de planton ipotezele pesimiste imperativele însoţesc cronologia stigmatelor iubirea noastră este asimilată unei capturi de război nivelul de compasiune al îngerilor depresurizează îmbrăţişarea de taină sub ploaia otrăvită a ochilor divini acceptăm morfemele superficialităţii Eduard Dorneanu Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon