Obiceiuri de Iarnă din Botoșani

Probabil că nu ar fi trebuit să urmăresc meciul dintre Botoșani și Juventus București, dar m-am gândit că se vor marca multe goluri, așa că am deschis televizorul și am așteptat să văd șuturi imparabile și paradele aproximative ale portarilor. A fost greșeala mea. Suntem în plină iarnă, cui naiba îi arde de jucat fotbal pe vremea asta? Meciul a fost, cel mult, o formă primitivă de tortură, un fel de hăhăit într-o dinamică alb-galbenă între două porți de fotbal apărate mai ceva ca o biserică în timpul năvălirilor barbare. Deși statistica ,,spune’’ că echipă locală a avut 15 ocazii de gol, ocazii văzute probabil numai de ,,specialiști’’, meciul a fost atât de plictisitor încât orice șut trimis înspre poartă părea din start unul deloc periculos. Astfel de meciuri se încadrează în categoria meciurilor ,,normale’’ cu echipe care frământă gazonul în scop terapeutic, așa cum poate au visat strămoșii noștrii de acum câteva mii de ani înainte de a merge la pescuit sturioni sau alte lighioane cu solzi și mustăți. Spun asta, pentru a apăra pe domnii care au jucat un fotbal tradițional, nu unul de slabă calitate, cum ar crede poate, cârcotașii de serviciu care pândesc meciurile nemaipomenite din Liga 1. Domnii fotbaliști au hotărât să își onoreze înaintașii printr-un astfel de meci din care rămânem cu imaginea nesfârșitelor sprinturi către poartă și semnele lăsate de crampoane pe un gazon de tip ,,sepia’’. M-am mai distrat și văzând remarcabilele tatuaje ale unui domn fotbalist de talie mică dar și chipul inteligent al altui domn fotbalist care pe vremea când juca la o altă echipă românească a afirmat că a fost ofertat de Real Madrid și Juventus Torino și nu știa care ar fi fost alegerea potrivită pentru dumnealui. Se pare că până la urmă campionatele de fotbal ale Italiei și Spaniei nu l-au convins , așa că s-a mutat din București la Botoșani și a înfruntat la vreme de iarnă, Juventusul nostru românesc.
După un meci încheiat cu scorul de 0-0, merge o țigară și o cafea, dar cum, eu nu fumez și nici nu beau cafea, aleg să ascult un colind. Muzica începe și câțiva tineri cântă despre ,, micuțel/înfășățel’’. Renunț la a asculta restul colindului. Mă tem că rezultatul va fi tot de egalitate. Așa e în zilele de duminică, în luna lui Făurar, totul este alb, de la scorul meciurilor de fotbal, până la colindul imposibil de ascultat până la final. . .

Eduard Dorneanu
4 Februarie/2018