NUDITATEA DURERII

orice femeie lăsată să moară sub pătura găurită a şarpelui E85
împrospătează nuditatea durerii

katia sărută pantofii cu vârf ascuţit ai motociclistului
amortizorul refuză îmbrăţişarea cu ţeava nichelată
e stricat ce dracu are
murmură în limba latină omul îmbrăcat în haine din piele de câine
ce spui întreabă katia
dezbracă-mă şi treci peste mine de nouăzecişişase de ori
(notă pentru lunetişti: nu îmi place să scriu nouăzecişişase dezlegat)
apoi ia o cretă
desenează conturul ochilor holbaţi de uimire
ai navetiştilor care aşteaptă deflorarea publică

număr în gând ţipetele de plăcere ale femeii
sânii striviţi de asfaltul amestecat cu zăpadă
mustesc de sânge şi alcool
motociclistul taie degetele picioarelor femeii
ameţita asta nu a auzit de pedichiură
murmură supărat în aceeaşi limbă latină
ai murit întreabă mestecând un băţ de chibrit
a murit îmi spune ridicând din sprâncene
câte degete crezi că are idioata asta la picioare
zece spun eu blestemând motocicletele care pot circula iarna
zece frate se bucură omul cu haine din piele de câine
zece

strângem hainele femeii şi săpăm la rădăcina şoselei
moarta are la gât un lanţ din platină
îl vrei tu mă întreabă pseudolatinul
nu îi răspund împingând cu piciorul cadavrul deja ţeapăn
dă-l naibii de lanţ

scuipăm dezgustaţi
internetul s-a umplut cu imagini ale degetelor risipite pe E85
hai să dăm o raită pe la basarabence
am auzit că au venit prospături
hai îi răspund
m-am săturat să îngrop cadavre la marginea şoselelor europene

mi-au îngheţat mâinile
se aud urletele de foame ale călăilor de poezie
îmi împăturesc umbra
şi plec

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon