NIMIC MAI SFÂNT

Prima chemare a mamei, rugăciunea bunicului meu, Vasile Dorneanu spusă la ceas greu, înainte de lupta de la Mărășești, strigăturile flăcăilor din Mălini la balurile ținute în zilele de sărbătoare, toate au fost rostite în Sfânta Limbă Română.
Jurământul către țară depus la U.M.02826 pe vremea când eram soldat în termen, ultimul strigăt de durere pe patul de moarte al tatălui meu, Neculai Dorneanu, prima poezie de dragoste scrisă de mine într-o noapte fierbinte, toate au fost rostite în Sfânta Limbă Română.
Cuvintele de mulțumire pe care le voi spune cu lacrimi în ochi în ziua Unirii, vorbele de pe urmă pe care le voi șopti înainte de a pleca dincolo de albastru, toate vor fi rostite în Sfânta Limba Română.
Întru Slava Neamului meu Românesc. Și a Mamei noastre, România. . .
Eduard Dorneanu
Mălini
31 august 2015
portrait