NATALIA

Natalia seamănă foarte bine cu Maria Magdalena.
are aceiaşi ochi expresivi, palmele mici.
respiră des, ca un personal rătăcit în depoul capitalei.
când urc cu ea în camerele ieftine de hotel provincial,
mă întreb dacă nu e un sacrilegiu să o văd plutind
între cer şi palmele mele.
duminica trecută, m-a rugat să merg cu ea la biserică.
am crezut că glumeşte sau că e în acea perioadă a vieţii când bigotismul
o ajută să treacă peste monotonie.
vii?
– mă întreabă supărată-
sau îţi desenez pe pereţi desene obscene ?
ştiu că nu ai bani de zugrăvit.
m-am îmbrăcat cu haine închise la culoare
şi am ieşit să ne întâlnim cu ce a mai rămas din Dumnezeu.
icoanele ne-au întâmpinat flămânde.
nu trebuie să pari profund
– mi-a explicat privindu-mă curioasă.
vorbeşte cu El!
spune-i unde şi ce te doare, promite-i ceea ce oricum nu vei înfăptui.
e obişnuit cu noi. femeia seamănă cu Maria Magdalena.
asta o face să fie dorită de bărbaţii trecuţi de prima tinereţe.
îi stă perfect printre oamenii rătăciţi în credinţă.
după slujba religioasă,
Natalia vrea să mănânce vată de zahăr.
ciudate pofte ai doamnă!
până diseară mă trimiţi după stridii sau caviar.
la recepţie am aflat că bursele asiatice au deschis în pierdere
iar cursul euro-leu a luat-o razna.
de ce întrebi mereu de prostiile astea?
a râs Natalia aruncându-şi jeansii în dulap.
naiba ştie, frumoaso. Obişnuinţa

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon