Mălini-28 Decembrie/2017

Miez de noapte la Mălini. Stau pe banca de lemn din cerdac și privesc cum se joacă Ify cu două curmale. Una dintre ele cade printre scânduri. Pisica neagră mă privește uimită. Ridic din umeri și îi arăt stelele.
-Ele vor rămâne, îi spun. Avem nevoie de Lumină.
Ify pleacă dincolo de gardul de sârmă împletită. Probabil că acum aleargă prin livadă. Rămân singur. Privesc cerul și ascult zbuciumul vântului. Nu îmi e somn, nu îmi e frig. În jurul meu se ridică ziduri de ceață. Ca în vechile povești din copilărie. Ca atunci . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-28 Decembrie/2017