Mălini-27 Ianuarie/2017

A avut loc ,,toaletarea” teilor de pe zoană. Copacii au rămas fără crengi, așa cum se întâmplă la fiecare doi ani. Mă opresc în fața unei grămezi uriașe de crengi. Nu îmi fac griji, primăria are oameni care vor curăți zoana și șanțurile, Mălini e un sat de oameni cu adevărat gospodari. Pe șușă oprește un faeton la care e înhămat un armăsar sur. Din el coboară un bărbat îmbrăcat cu cojoc și căciulă de oaie. E un om în vârstă.
-Uăi!, dă și mie o jordie măi lungă di’ tei cî ghiciușca me’ i di ninica, spune el.
-Imediat, Luminăția Ta. Vrei și muștar sau garnitură de gargară?
-Da’ di ci vorghești așă?
-Cum?Eu te cunosc pe matale. Ești din Sasca și te cheamă Grigore .
-Așăi, uăi, spune omul aproape fericit.
-Atunci, la mulți ani! E ziua matale!
-O fost Grigore Teologu’. Nu-i azi.
-Azi e Grigore Speologul. Deci, e tot ziua matale.
-Este șî unu’ Speologu’? Nu mă mir că o bagat în calendar pi tățî proștii. Aista ce-o mai fost? Domnitor, popă sau ci?
-Speologul o fost un turc, da’ unu’ de treabă.
-O bagat aiștea șî turci în calindar? Doamne, uiti la ei!
Omul ia o creangă lungă și urcă în faeton.
-Gata!, sî auzâm di ghini, spune el.
-Numai bine și la mulți ani!
-Mulțămesc da’ io nu-s turc. Aiasta ni-ar măi trebui si fac sfânta cruci cu mâna stângă ca turcii.
Omul pleacă. Ify, pisica neagră s-a suit pe poarta mică și mă privește uimită. Se lasă noaptea peste cel mai fain loc din Univers, satul cu nume de copac binecuvântat.

Eduard Dorneanu
Mălini-27 Ianuarie/2017