Mălini -22 iunie/2016

Am cules flori de tei. Mâine, le voi pune la uscat în podul casei. Îmi amintesc când am cules prima dată flori de tei din Pădurea Prisos. Aveam 4 ani și tata m-a ridicat în brațe că să culeg flori de pe crengile unui tei. Am cules câteva flori, iar tata a râs cu poftă.
-O să facem ceai din florile astea, a spus tata.
-Da?, am întrebat fericit. Chiar din astea?
-Da, Eduard.
Eram un copil fericit care aflase că Pădurea dăruiește. Îmi strigam bucuria, iar ecoul cuvintelor mele se auzea în Pădurea fermecată a satului. De atunci au trecut 43 de ani. Aproape cât o viață de om tânăr. Aproape cât o binecuvântare de seară. . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !
Eduard Dorneanu
Mălini -22 iunie/2016