Mălini – 2 martie/2016

Lângă nucul Sybil am găsit roade căzute și neculese astă toamnă. Sparg o nucă. Miezul e negricios, dar are gust bun. Strâng nucile într-un castron și le las pe cioata de brad.
Aduc un lighean și pun în el, pământ de grădină. Găinile s-au scăldat în jurul Tuiei și au făcut gropi mari. Voi umple gropile cu pământ, apoi îl voi tasa.
Ify mă așteaptă lângă Regina Tuia.
– Eram sigur că te găsesc aici, îi spun bucuros.
Umplu gropile cu pământ. Primăvara mângăie brazdele și verdele tuiei. Ca o mamă întoarsă din drum de strigătul copiilor ei. Cu duioșie. Cu șoaptă vie. Cu dragoste adevărată. . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !