Lăvul de țară și patriotismul cu dublă tracțiune

Am postat pe o rețea de socializare câteva fraze despre bătălia de la Mărășești. Nimic pompos, nimic care să îndemne la răscoale sătești sau revoluții bulevardiere. Unul dintre comentariile primite, m-a pus pe gânduri. Iată-l : ,,Măi Eduard, românii luptă la Olimpiadă și ție îți arde de Mărășești? De ce nu scrii despre echipa de handbal feminin a României? Păi vezi că ai rămas ca comuniștii? Că numai ăia ne obligau să învățăm pe de rost despre bătăliile din trecut.’’. Ce răspuns să dai la un asemenea comentariu ? Dragostea de țară s-a transformat într-un lăv cleios, iar victoriile sportive au ajuns să fie percepute ca mari minuni pentru care se poate plânge , ieși în stradă sau sări în cap într-un bazin umplut cu șampanie și ulei de grisine. Patriotismul din zilele noastre are dublă tracțiune și ecou hedonist. Cum naiba să dialoghezi cu oameni care își bat joc de cei care și-au sacrificat tinerețea și viața pentru a apăra Patria și Neamul Românesc?
Ok, după ce mi-a trecut furia, m-am gândit să văd ce mare performanță realizaseră ieri, handbalistele noastre. Deschid site-ul cu ,,live scoruri’’ și citesc : România – Angola 19-23. Cotele înainte de meci erau : victorie România – 1, 02 și victorie Angola – 18, adică mai pe românește, ne-am făcut de tot nectarul. Mda, ce să mai spun? Cui să explic că nimănui nu îi mai pasă de cine a fost campion olimpic acum patru ani. Cui să explic că sportivii luptă pentru a își spori veniturile personale, nicidecum de dragul unei țări sau unui popor? Mă uit încă o dată la scor. Nu îmi pot imagina cum de ne-au putut învinge sportivele angoleze. Poate că lăvul lor de țară o fi unul superior? Sau poate că patriotismul lor nu are dublă tracțiune ? Cine știe ? Olimpiada și concursurile hedoniste continuă. Până la uitarea tuturor reperelor importante. Până la sfârșit.

Eduard Dorneanu
Mălini – 8 August/2016