Feriți-vă de Femeia fără de prefață!

Se spune că nu e bine să stai treaz pe timp de noapte. Sunt multe ceasuri rele care (culmea) nu se strică nici de-al dracului. Sunt și mulți oameni răi, veșnic în căutare de ceartă și neosteniți în a se lăuda până la leșin. Nu am dat ascultare sfaturilor venite din vechime. Se știe că marele preot Deceneu a spus într-o seară după ce au căzut peste el doi geto-daco-burtoso compatrioți: ,,O să vină vremea când la ceas de noapte, pe facebook, femeile neprefațate vor sări ca bursucii ( nu știa săracul de existența hienelor, că scriam hiene în loc de bursuci) la gâtul sărmanilor scriitori români’’. Ăia doi de căzuseră peste el, l-au crezut beat și i-au dat un răspuns clasic: capră, mânză, guguștiuc. De unde naiba să știe ei ce e aia o prefață și ce poate face o femeie lipsită de o asemenea binecuvântare?
Mda. Stăteam liniștit și reciteam un poem erotic scris de mine înainte de a se întuneca. Pe chatul facebook-ului a intrat o doamnă. Sunt politicos cu toată lumea, asta duce inevitabil la situații complicate: unii imbecili mă consideră bleg sau timid, așa că își permit să mă ia la ,,împins vagoane ’’ sau cules barabule, destul de des. După câteva minute de ,,negociere’’ se întristează, dar asta e viața, nu întotdeauna oamenii politicoși sunt gata să asculte toate tâmpeniile bipolarilor și mediocrilor nedeflorați la timp. Doamna în cauză m-a salutat. Am simțit că un ac m-a săgetat în splină și mi-a albit un vârf de păr. Dacă v-aș spune că e urâtă ar fi ca și cum aș premia-o. E cumplit de antipatică, ceva între o capră fără mațe și un vas de toaletă ,,spoit’’ cu icre de pește mort. După un ,,bună seara’’ scris la repezeală, duduia m-a abordat sălbatic:
-Nu am prefață, a zis ea.
O clipă am rămas mut. M-am gândit că poate mi-o fi fost gagică la grădy sau mi-o fi rudă prin risipire și abia acum aflu de existența ei.Cucoana a cerut nr meu de telefon. Am simțit că poate fi un personaj fain pentru o viitoare carte de-a mea și i l-am dat. Am aflat că scrie și ea poezie goth, taragoth,pishugot, mă rog, orice poezie care se termină cu goth. Mi-a explicat că în altă viață a fost și ea templieră sau templihahaleră și curciată de frunte. Că are cărți de poezie, proză, esee, fabule, etc, dar la ultima ei carte în care scrie printre altele cum a făcut sex pe câmpul de luptă, nu are prefață.
-Pe care câmp de luptă?, am întrebat amuzat.
-În cruciadă că eu sunt cruciată și poetă și prozatoare și lucrez și în învățământ.
-Ok. Da’ unde ați văzut vreodată o prefață scrisă de mine? Cred că glumiți…
-Tocmai. Vii și mă prezinți și spui că numai mie mi-au facut prefață deoarece eu sunt deosebită.
Am stat și am cumpănit preț de un minut.
-De acord, am răspuns. Dar am o condiție.
-Bine, a răspuns ea. Iei o cameră la hotel și se rezolvă.
-Nu, mulțumesc. Vreau altceva.
-Ce?
-O hârtie, ceva de la un psihiatru. Dacă domnul doctor zice că ești normală la cap, îți scriu o prefață.
M-a înjurat 30 de minute. Fără întrerupere. Deși pare greu de crezut, femeia-scriitoare e un bun național, știe mii de înjurături. Până la ea , nu m-a înjurat nimeni de Dolănescu și nici nu mi-a ,,urat’’ să îmi putrezească testicolele. Totuși, am învățat să am grijă când comunic cu o femeie fără de prefață. Parol!

Eduard Dorneanu
Mălini-15 August/2017