DOAR O PALMĂ SĂ-ȚI MAI DAU

Se aude zgomot mare. Două elicoptere zboară înspre pensiunile din apropierea satului meu, Mălini. Creștinii înaripați sunt probabil oameni foarte bogați care vin de Sărbători în Bucovina pentru a se relaxa și  negocia cu Dumnezeu diferite chestii de stat. Cu puțin noroc poate cineva va scrie cu oi pe dealuri cuvântul Iisus ( cu un singur ,,i’’ bănuiesc ) sau va organiza ceva folclorico-tradiționalo-futurist pentru a bucura osânza mai marilor acestei țări. Sunt răutăcios ? Poate că da. Totuși, ,,tradițiile’’ pascale sunt doar un prilej în care opulența este ridicată în rang, iar ,, credincioșii’’ își binecuvântează sângele și măruntaiele cu haleală și băutură. Dacă  aceste obiceiuri ar veni din vechime înseamnă că pe vremea lui Estefano cel Mahmur, femeile boiau ouă, coceau pască și cozonac, iar boierii mai scăpătați se dădeau cu deltaplanul sau se îmbrăcau în iepuroi și duceau cadouri țăranilor care nu își plătiseră dările. Lăsând la o parte iepuroii de Paște și deltaplanele, am mari dubii că în acele vremuri femeile stăteau și pictau ( na Picasoule, ce credeai că numai tu ai talent, bre ? ) ouă. De la tv aflăm și simbolistica celor care ,,împăunează’’ ouăle: calea pierdută, brăduțul nu știu cum, poteca rătăcită, cacofonia muciferiană, etc. Vorba mea: dacă nu ne lăudăm noi tradițiile apărute yesterday cum naiba să am semnal pe telefon și linia vieții nezdrențuită ? Bun, să vedem cum ne bucurăm noi pe aici. Evident se merge la biserică. Acolo oamenii sunt de-o cuvioșenie cum nu s-a mai pomenit în Univers. Nimeni nu bârfește, nimeni nu râde de ăia care nu ai haine noi pe ei, nimeni nu își etalează bijuteriile și jeepanele. Toată lumea este preocupată de slujbă și oricine poate simți sfințenia momentului. Din cauza acestei stări de sfințenie pot apărea imagini holografice din care ne fac semne sfinți părinți, doar am aflat de la tv că au existat călugări care se puteau teleporta când voia rânza lor. După miezul nopții oamenii de bine pocnesc a bucurie care din pistoale, care din chinezării cumpărate din bazare sau de la frații noștri de neam, ăia de vând țigări netimbrate și cafea cu gust de cărămidă. Apoi urmează grătăroaiele, ieșirile la iarbă culcată, atacurile asupra cluburilor și halitul mieilor. Aceste activități cucernice ne ridică spiriual atât de sus încât vom fi asemeni lui nenea Icar înainte de a fi pârlit și aruncat undeva în labirintul uitării.

Iar se aude zgomot mare. Încă un elicopter zboară înspre pensiuni. Se adună bogații. E timpul  negocierii anuale cu Dumnezeu. Lângă altarele bisericilor, în apropirea pădurilor seculare, în sunet de clopote și pocnet de petarde. Noi cei săraci, rămânem alături de dreapta credință. Învierea nu este și nu poate fi un eveniment asimilat chefurilor, minciunii în grup și erotismului bahic. Credința se mărturisește altfel. Domnul ne va cerceta sufletele. Întotdeauna.

 

Eduard Dorneanu
Mălini 11 aprilie 2015

 

portrait