DEPARTE DE TROIA (ziua 18)

14017867_10208526313127607_992506652_n

Ne-am așezat tabăra la marginea unei păduri. Așteptăm să fim ajunși din urmă de cei care se ocupă cu aprovizionarea.Nu se plânge nimeni de absența alimentelor,suntem învățați să rezistăm așa timp îndelungat.Trupurile noastre sunt antrenate să reziste fără hrană perioade lungi de timp.Nu pleacă nimeni să vâneze cu excepția lui Sasha care se întoarce cu doi papagali colorați.
-Ce faci cu pasaroaiele alea rusule,întreabă Patterson rânjind cu gura până la urechi?De abia ai primit ultima rație de hrană.Deja ți-e foame?
-Sunt ucrainean nu rus,replică Sasha.Am vânat păsările astea și atât.Pierre mi le pregătești tu?
Pierre e șeful bucătar.El pregătește mâncarea sau împarte rațiile,e un maltez veșnic vesel.
-Rusule eu nu prepar papagali kakadu,nu te supără.Încearcă să ți-i prepari singuri sau renunță.Văd că și așa sunt țepeni,nu cred că sunt prea buni la gust.
-Kakadu?Așa îi cheamă?Bine îi arunc dar presimt o mare foamete la orizont.Cei cu aprovizionarea pot ajunge poimâine dar pot ajunge și abia peste o săptămână.Ce ne facem?
-Te mâncăm pe ține rusule,asta facem.De asta îți e frică?
-Ba să îi mâncăm pe ăștia mai slabi prima data.Asa ca tine. .Și aflați că eu nu sunt rus.
Camarazi râd .Sasha ridica din iarbă papagalii vânați și îi aruncă departe.Camarazii râd.Moartea e departe, atât de departe. . .

Căpitanul ne strânge pe toți la un loc și ne întreabă dacă vrem să organizăm un meci de rugby.El adoră sportul asta dar printre noi sunt puțini cei care cunosc regulile acestei discipline sportive.Organizăm cu greu două echipe.Patterson instruiește echipa europenilor explicându-le regulile jocului cu gesturi lărgi,aproape teatrale.Mjali e conducătorul echipei celelalte.Echipa lui e formată din camarazi născuți în Asia,America,Noua Zeelandă sau Australia.Mjali e un maori așa că pentru el jocul de rugby nu are nici un secret.

Hașurile au fost construite la repezeală din lemn iar tușele trasate cu nisip gălbui.Echipa mea ,a europenilor, a fost desemnata să joace la bustul gol, iar cealaltă echipă în maieuri.După zece minute era deja 12-o pentru ceilalți.Am încasat o groaza de lovituri de bocanc în spate,un japonez m-a tras de plete și mi-a dat și un genunchi în piept, iar mingea ovală nici nu am reușit să o ating.Mjali treacea printre noi ca pe lângă niște jaloane și înscria eseu după eseu.Sasha scapă mingea în față și o culege uitând mereu că nu are voie așa ceva.La pauză eram conduși cu 32-o.

In repriza a doua reușim trei puncte printr-un drop gol norocos apoi încasăm eseu după eseu.Arătăm tare caraghioși pentru camarazii de pe marginea terenului care se prăpădesc de râs.Mjali nu are milă de noi și ne umilește cu încă un eseu și în ultimul minut de joc.Scorul final de 56-3 spune multe.Ne strângem mâinile și felicităm pe camarazii învingători.Australienii ne încurajează spunând că încă mai putem învăța despre rugby,ceilalți sunt mai rezervați și doar ne gratulează cu câteva cuvinte reci.Ne întoarcem în tabără veseli,plini de vânătăi dar foarte fericiți.Pe fețele noastre se vede bucuria.

Moartea e departe.Umbra ei nu ne umbrește așteptarea.Astăzi suntem departe de orice durere,de orice capcană a vieții.Cutia Pandorei rămâne închisă.Zeii plâng exilați în amintiri fără importanta.Viața e cu adevărat frumoasă.

-Dacă ar fi să mâncăm pe careva din cauză că nu avem alimente eu zic să îl mancam pe Mjali,se confesă Sasha.
-De ce pe mine se miră,Mjali?
-Ești din Noua Zeelandă.Am văzut eu într-un film că acolo se mâncau oamenii între ei acum ceva timp.Asta înseamnă că ești comestibil.
-Greșit,camarade.Cei din tribul meu mâncau numai europeni.Marinarii ruși erau adevărate delicatese.Carnea lor avea gust de votcă.
-Eu sunt ucrainean,oricum.
-Tot aia e.
-Ba nu e tot aia.
-Ei nu . . .

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,DEPARTE DE TROIA”-EDITURA EIKON