CONVERTIREA TĂCERII

pereţii te dezbracă de infirmitatea sentimentală a hainelor
urmează convertirea tăcerii

 

atingi cu pleoapele începutul lumii
reproducem teatral obsesia Casandrei pentru Prius-Neoptolem
emisiile emoţionale sunt percepute ca o formă manieristă
de eludare a stărilor narcisiste

 

mâinile mele ard pe jumătatea iraţională a cascadei
ars erotica spui asemeni umbrelor de pe tavanul veşniciei
de şaisprezece ori da răspund cu ochii deschişi
chiar acum inund galeriile cu partea din mine
care este gata să se răsucească până la beţie
în carnea altarului

 

noaptea ne dezbracă de grandoarea viselor suicidare
chemarea rugului uneşte singurătaţile

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon