Proza

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 17

-Dacă ai carnet de conducere, iată, ești mereu pe drum, spun eu Ioanei. Puteai să mă suni ca să știu că vii încoace. -Am adus pești lui Ify. Da’, ce credeai că am venit pentru tine? -A, tu și Ify sunteți prietene. Am uitat. -Desigur, că suntem. Pisicile negre și fetițele frumoase sunt prietene, răule. […]

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 16

Diavolul citește scrisorile de adio ale sinucigașilor. Pădurile vuiesc, apele se strâng speriate în maluri, iar Charon cerșește milă umbrelor care aleargă de o parte și de alta a păcatului. Diavolul citește cu voce de femeie scrisorile sinucigașilor. Numele oamenilor cuprinși de pământ sau de cuptorul crematoriului par metafore decapitate la porunca unui stăpân nemilos. […]

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 15

1 octombrie/2015. Domnul îmi strigă numele pentru a patruzeci și șaptea oară. Primesc chemarea odată cu răsăritul soarelui, în livadă, lângă Ioana, cireșul de pe hat. Mă bucur și simt cum firele de iarbă de pe hat îmi mângâie tălpile. Primesc desculț chemarea Domnului ca un prunc proaspăt botezat în lumina Vie. În jurul meu, […]

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 13

-De ce ai deschis toate ferestrele?, întreabă Ioana. Ai dat și perdeaua deoparte. -Vreau să intre doi fluturi albi, răspund eu. Să zboare prin cameră ca doi îngeri micuți. Și când vor obosi să poposească pe coapsele tale. Vrei? -O, da. Vreau, vreau. Ioana are carnet de șofer. Naiba știe cum l-a obținut pentru că […]

MĂLINI-Volumul II-Capitolul 12

Noaptea are degete de piatră albastră. Cu ele mângâie imașurile, apele și dealurile satului meu. Scânteile urcă înspre cer împovărând întunericul cu frumusețea mutilată a rugurilor aprinse în locurile necălcate de fiarele-om. Diavolul sapă gropi de-a lungul apei Suhăi în care aruncă jucăriile orfanilor și buchetele de mireasă ale femeilor care se îmbracă în rochii […]