Editoriale

O lingură de magiun pe un sicriu bine închis

Înainte de ’89 eram cu toții tovarăși. Așa ne adresam tuturor , de la femei de serviciu la sergenți-majori sau chirurgi. Nu se supăra nimeni, dar suna tare hidos, cumplit de fals. Era o bucurie când cineva îți spunea pe nume, lăsând naibii, tovărășia roșie și licențele cu sonorități ruginite. Ne-am descurcat în labirint deși a spune ,,tovarăș’’ devenise o caznă, un fel de motto al zilei lipit de palma cu care dădeai noroc sau scriai. După ’89, tovarășii s-au transformat în domni și doamne. Mai toată lumea spune că… Citeste continuarea →

Statuile pinochiene nu au păr pe piept

Filmele românești îmi plac foarte mult. Actorii noștri au talent și pot interpreta tot felul de roluri, oricât de grele sau pretențioase ar fi. Desigur, de-a lungul timpului am fost dezamăgit de faptul că unii actori au fost distribuiți în roluri care nu li se potriveau. Ocoleam filmele în care Carmen Galin juca pe femeia fatală. Nu îmi plăcea și nu cred că i se potriveau acele roluri. Nu am înțeles de ce o actriță remarcabilă( dar nu neapărat foarte frumoasă) precum Marga Barbu a jucat în roluri în care… Citeste continuarea →

Feriți-vă de Femeia fără de prefață!

Se spune că nu e bine să stai treaz pe timp de noapte. Sunt multe ceasuri rele care (culmea) nu se strică nici de-al dracului. Sunt și mulți oameni răi, veșnic în căutare de ceartă și neosteniți în a se lăuda până la leșin. Nu am dat ascultare sfaturilor venite din vechime. Se știe că marele preot Deceneu a spus într-o seară după ce au căzut peste el doi geto-daco-burtoso compatrioți: ,,O să vină vremea când la ceas de noapte, pe facebook, femeile neprefațate vor sări ca bursucii ( nu… Citeste continuarea →

Prima ediție a Festivalului ROckFest Transalpina

Ieri, 29 Iulie/2017 a avut loc la Rânca, prima ediție a Festivalului ROckFest Transalpina. Evident, am urmărit festivalul la televizor. Ce a fost remarcabil? Locul este de o frumusețe greu de egalat. România este cu adevărat o țară foarte frumoasă. Mi-au plăcut și artificiile care au luminat cerul de Iulie. Apreciez și prestația prezentatorului, Claudiu Cîrțînă, care s-a descurcat foarte bine. Cam atât. . .

Sfințenia

Cred că Omul poate ajunge Sfânt. Din toată inima cred. Nu mă refer la omul care se închide între patru pereți și repetă la nesfârșit rugăciuni medievale. Nici la clericii îmbrăcați în haine poleite deși cu siguranță și din rândul lor, Domnul va alege pe cei Drepți. Eu cred că oamenii cu Suflet bun sunt adevărații Sfinți, cei care nu risipesc Iubirea ci o împart celorlalți. Mă refer la Oamenii care la ceas de seară scriu poemele și povestirile Lumii. Ale acestei Lumi, nu ale unei Lumi idealizate prin legi… Citeste continuarea →