Campionatul european de fotbal –Franța 2016- un ecou rătăcit

Slavă Domnului, campionatul european de fotbal a luat sfârșit. Am așteptat ca fiecare cunoscător de fotbal, toți licențiații în șutologie să își spună agitați părerea. O să mărturisesc încă de la început că eu cred că acest campionat european de fotbal a fost unul mediocru și a lansat în mintea unora ideea că ,,egalitatea de șanse’’ nu este o utopie. Să fim serioși! Numărul prea mare de echipe ,,invitate’’ a dus la partide care altădată se jucau pentru ocuparea locului patru în grupele preliminare. Cum arată un afiș cu meciul România-Albania, la un campionat final? Dar Anglia-Islanda? Echipele mici nu prea au ce căuta la un astfel de campionat european, asta dacă nu cumva s-au calificat de pe locul întâi al grupei, asta ar fi altceva. Totuși, a aduce echipe care se apără aproape tot meciul nu are sens. Da, e real, că Islanda a eliminat Anglia. Ei și? E cumva naționala Islandei superioară celei engleze? Sau jucătorii englezi, dezgustați și plictisiți au jucat acest meci cu gândul aiurea ( nu ca ai noștrii care joacă cu sufletul, mai mult în vis, dar nu contează) și au primit goluri pentru că nu prea erau concentrați? Cum sună oare când spui : Danemarca-campioană europeană ( cacofonia e acceptată deoarece tot ce ține de fotbal e de origine divină, nu?), Grecia-campioană europeană sau chiar Portugalia-campioană europeană? Cine crede că aceste echipe au fost ,,the best’’ ? Chiar mă gândeam cum ar fi fost dacă naționala Islandei devenea campioană europeană. Și așa, mai multă lume a adoptat strigătele de luptă bărboase islandeze, mai lipsea să vezi și imaginea jucătorilor nordici ridicând cupa pe gumele de mestecat și tricourile asiatice. Concluzia mea este : o astfel de competiție nu promovează fotbalul de calitate ci forma lui chinuită. În locul unor meciuri atractive, cu rezultat greu de apreciat, am urmărit partide terne, jucători obosiți și rânjete cristiano-ronaldiene. Slavă Domnului, campionatul european de fotbal a luat sfârșit. Să vedem peste o săptămână cine își mai amintește numele măcar a unui jucător islandez sau rezultatele din faza grupelor. Sper ca măcar campionatul mondial să ai abă o altă față. Poate va participa Mongolia, Gibraltar sau chiar Vaticanul. Sau toate țările, insulele și enclavele unde fotbalul înseamnă a te apăra 80 de minute din 90 și a urla în fața unei asistențe formată din adoratori ai interjecțiilor. Până la începerea unui nou campionat european, doresc islandezilor, albanezilor și nord insistenților tot ce e mai fain pe lume și dacă se poate să joace fotbal pe Marte sau pe o altă planetă unde faultul de la spate și țipatul tribunelor sunt considerate artă. La ,,europene’’ să vină mai rar sau deloc. Așa.

Eduard Dorneanu
Mălini-16-iulie/2016